Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem o serie de poeme semnate de Ariana Zburlea.
religie
unii oameni nu știu să fie triști
când alți oameni pleacă
mai ales la bătrânețe
nebănuit, diminețile sunt mai lungi
când mai multe păsări albe se îneacă
la margine de oraș
iar nopțile trimit
câte un mort uriaș și ocru
cerșind în fața blocurilor
adormite
dincolo de toate minciunile existenței
există o oră
când pielea noastră din carne de lună
atinge oglinda
atunci
pur și simplu știm
toată viața ne pregătim
de singurătate
unde oamenii încă nu au ajuns
aș vrea să cred
că acolo, undeva, e o dragoste la care oamenii încă nu au ajuns
îmi imaginez că e prea departe, nici profeții n-ar merge pe jos
până la ea
nici columbul zilelor noastre
sau poate chiar am trecut pe lângă ea vara trecută
sub un ou de pescăruș gata să se nască
dar mă îndoiesc; dragostea la care oamenii nu au ajuns
nu se va lăsa prinsă
e un cer separat care a văzut anotimpurile tăcerii
și dacă ar călca
picior de om acolo
nu ar lăsa urme
femeia care nu crede
poți trăi două vieți
și să te reîncarnezi a treia oară
să fii un om bun și drept
cu un braț mereu pregătit
pentru îmbrățișare
să ai părul mătăsos, fără vină
pielea albă, fără semne din naștere
o voce care caută doar cuvintele potrivite
să nu deranjezi sclipirea din ochii celuilalt
și tot să nu trăiești vreodată
o poveste de dragoste
adevărată
unde ți se adulmecă dimineață perna
pe care ai salivat
unde absența ta e căutată în cele mai mici locuri
din viață
unde nimicul tău e băut
pe săturate
unde lipsa ta e ca un diapazon
într-o ureche bolnavă
a mai rămas o singură femeie în mine
care, după ce îi spun toate astea
îmi șoptește că nu se poate
și o învăț în fiecare seară
cu toată blândețea rămasă –
ba da, se poate
slavă domnului
se poate
Ariana Zburlea a debutat în 2014 cu un poem publicat în revista „Vatra Veche”, iar de atunci textele sale au apărut în diverse reviste și platforme literare: „România literară”, „Vatra”, „Timpul” (RM), „Zugzwang”, „Bucovina Literară”, „Meridianul Timișoara”, „Thymes”, „Planeta Babel”, „Critic Arad”, „Leviathan”, „Eminesciana”, „Banchetul”, „Parnas XXI”, „Helis”, „Literadura”, „LiterNet”, „Literomania”, „Ficțiunea”, „Noise Poetry” și „O mie de semne”. Poeme și proză în antologii: „O tandrețe strict teoretică” (2025, Editura Cartex), „Cele mai bune texte. Anul IV” – Andrei Crăciun (2025, Editura Zugzwang), „Toamna pe acorduri lirice” (2024, Editura Boem@), „Peregrinări” (2017, Itaca Publishing, Dublin).
Sumar Literomania nr. 408-409 (2026)
Scrie un comentariu