*
Moartea mă așteaptă
Ceața îmi crește în suflet,
mă cuprinde
cu tot cu închisoarea mea
Mai degrabă din mine
decât din mormântul tatălui meu
a ieșit un vierme
și mi-a mângâiat chipul…

Tatăl meu a murit la treizeci de ani

Mă voi agăța de trupuri de șerpi
și mă voi opinti către piscurile munților
întru strălucirea cerească.
Acolo mă așteaptă tata.
Dumnezeule preamilostiv,
În sfârșit, voi numi și eu pe cineva
„Tată!”

…pe un om
de două ori mai tânăr decât mine.

Ție, Čonský

Dacă nu te-aș fi întâlnit,
poate că nu aș fi fost cea care sunt.
Nu aș simți gustul setei
ce mi s-a așternut precum nisipul în cerul gurii.
Nu aș fi căutat cale către izvoare
și nu aș fi sorbit viața…

*
Nu te-au orbit cuvintele?
Au fugit pe pereții caselor.
Nu ți-a bătut inima? repet:
mulți oameni au trăit
alături de noi
astfel încât să putem învăța
a trăi singuri,
cu noi înșine

Hypodrom

Din Haos s-a ridicat nimicul
și-n haos s-a întors –
Acela vechi,
neîmblânzit,
găunos până în măduva oaselor
Nimicul.
Iar eu l-am apucat de coadă,
pentru a-i pune șaua.

Și acum, încotro?

Însingurată și banală locuiesc în mine însămi.
Din mine curg și în mine mă scurg
cu ploile de fiecare zi, în care
de multă vreme totul mi-a înecat iluziile
cu privire la frumusețe.

Sufletul meu este o școală pentru surdo-muți.
În el mă epuizează zilnic gesturile și mimica
și mă înțeleg din ce în ce mai rar pe mine însămi.
Oare asta se întâmplă fiindcă
vorbele și-au pierdut semnificația,
ori fiindcă le-o fi răpit-o omul?
Nu știu. Nici măcar nu realizez
că imaginea noastră cu privire la umanitate s-a pierdut cu totul.
Așadar, nimic nu-mi mai poate măsura aptitudinile.
Iar proprietatea este o conștiință plătită
a vieții mele civilizate,
ba chiar și mai departe –
dincolo de excrescențele ispititoare ale gândirii mele
dincolo de închipuitul adulter cu idealul…

Numai că… până și micul dejun mă doare iar
și s-ar părea și-a pierdut sensul orice întoarcere
către sine
către sine
către sine

Vybrané básne sú z knihy: Božana Apostolova. Vybrané básne. Diel I. Vyd. Hermes, 2015
Texte din volumul „Poezii alese. Partea I” de Božana Apostolova, Editura Hermes, 2015
Traducere de Mircea Dan Duță

Božana Apostolova este poetă, scriitoare și editoare bulgară. I s-a decernat Medalia pentru contribuția semnificativă la dezvoltarea culturii bulgare, clasa I. Este autoarea a 11 volume de poezie, 5 romane și 14 cărți pentru copii. A absolvit Filologie bulgară la Universitatea „St. Chiril și Metodiu” din orașul Veliko Târnovo. Este proprietara uneia dintre cele mai importante edituri din Bulgaria, Žanet 45, cu sediul în orașul Plovdiv, precum și a Complexului Poligrafic Studio Standart. Ea a inițiat evenimentele literare „Orașul Plovdiv citește“ și „Tânărul Plovdiv citește”, Concursul de poezie și Premiul de stat pentru poezie „Ivan Nikolov”. Opera sa este tradusă în germană, turcă, rusă, italiană, maghiară, spaniolă, sârbă, cehă, greacă și multe alte limbi din Europa și din lume.