Poeme de Ciprian Voicilă

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o serie de poeme semnate de Ciprian Voicilă.

Persona

Fericit era actorul antic:
Odată încheiată piesa,
Odată produs catharsis-ul,
Arunca masca, revenea la sine.
Dar noi nu! La noi nu!
Scena ne așteaptă febrilă:
„De ce nu te naști odată?”
Ne așteaptă să ne înhațe,
Să ne arunce într-un rol
Perpetuu.
Nu există scăpare.
Doar moartea, generoasă,
Ca un stăpân milos, ne scapă din el,
Își eliberează sclavul.

Nu se crapă bine de ziuă
Și măștile ne stau pregătite dinainte.
Le schimbăm cu repeziciune,
Actele piesei succedându-se alert.
Ești soț, tată, angajat de nădejde,
Cetățean de nădejde, știți voi cum,
Bun votant, degrabă plătitor de taxe,
Intri în primul magazin să-ți dovedești fidelitatea
Față de societatea de consum.
Te trezești în amurg,
Ziua ți s-a risipit printre degete,
Și simți că nu ești tu
Cel care joci în piesa asta.
Unde ești tu,
În toată povestea asta,
Scrisă de un altul?

Trending

„Lunga scurtime a vieții” de António Lobo Antunes (fragment)

Aikido cu viața

Ți se întâmplă ceva,
Prietene om.
Cineva îți aruncă un cuvânt rău
Sau, mai rău, te lovește năpasta.
Stai pe loc, prietene om.
Trage-ți sufletul, și întreabă-l:
Îți stă în puteri să oprești răul?
Îl poți opri tu în zona ne-manifestatului?
Dacă nu, prietene om, spune-ți,
cum îi spunea sclavul liber Epictet,
regele libertății Epictet,
lui Arrianus discipolul:
Această întâmplare nu mă afectează.
Reține, prietene om,
Între întâmplare și reacția oricărui om
în fața ei se interpune
opinia noastră despre.
Cum vedem noi întâmplarea
care ni se întâmplă?
În această sămânță de înțelepciune,
Veche de peste 2000 de ani,
Se găsesc Alfa și Omega oricărei
Arte de vindecare a psyche-ului.

Pe șine, ca în viață

de ce am îndrăgi
călătoria, urcarea și coborârea din vagoane,
și mai ales fuga nebună a copacilor,
colinelor verzi sau cernite,
caselor incerte, până și a marilor gropi de gunoi,
prefigurare a mizeriei orașelor,
dacă nu am simți o desprindere
de comunul vieții, chemarea unui
nou, proaspăt început?
dacă în toată această fugă
nu am surprinde viața care trece?
zilele omului ca iarba câmpului,
heracliticul, panta rhei*,
pe Gautama cu a sa zicere:
sarvam anityam**?

* Totul curge.
** Totul este trecător.

Linia dintre lumi

știi senzația aceea
în care stând întins
corpul ți-e perfect relaxat
respirația profundă
Inspiri, expiri
și dintr-odată cazi
în vidul din tine
tresari, te întorci
la realitate
la ce numim noi realitate
un aborigen ar vedea lucrurile
fix pe dos
dar să lăsăm asta
ideea mea e că în acea
fracțiune de secundă
tu, mergând pe linia
dintre lumi,
ai făcut un pas dincolo
ai tresărit, spaima,
obișnuința te-au adus înapoi
ca un recul de pistol
în convenționala noastră
realitate.

Izgonirea din Eden

Erau
poveștile Lucreției,
cu iz de Ion Creangă,
învăluindu-mă ca într-un cocon cald, ocrotitor,
drumurile cu Mamaia Lenuța
spre mănăstirea înălțată,
acum niște veacuri,
de Matei Basarab,
mirosul tămâii, glasul baritonal al preotului Mălai,
„Tatăl nostru” învățat acolo, în strană,
alături de poporul credincios,
puii mătăsoși de găină,
purcelul cu pete negre și rât lung, Salvador,
mirosul de fum de lemn ars din pădure,
împletit cu mireasma pământului reavăn,
caii albi, superbi, ai lui nea Spirea,
peisajele pictate de Mihai, bunicul meu,
dar și meciurile Stelei București
pe care le urmăream împreună
cu sufletul la gură.

Dintr-odată, într-o clipită, nu a mai fost nimic.
A fost, cum s-ar zice, nimicul.
Cel ce îmi dăduse viață zăcea
într-un fel de cutie,
mirosea a flori proaspete și formol,
l-am recunoscut cu greu
avea cap de klingonian,
angajații de la morgă îi puseseră
la loc, în grabă, calota craniană,
două nopți, cât a mai stat
în casa noastră, în casa lui,
lacrimile i se prelingeau continuu
și tot continuu mama i le ștergea,
nu îmi puteam dezlipi privirea
de la tăietura-cusătura care îi
brăzda gâtul, pieptul

De atunci văd continuu,
în spatele oricărui chip minunat,
craniul hâd,
în spatele oricărui peisaj de vis,
cenușa spațiului,
văd timpul
atingându-și limita.

Neliniște
Lui Gheorghe Iova

Câte cuvinte îi sunt
Alocate unui om?
Cuvinte de spus, cuvinte de scris
într-o viață.
Ce se întâmplă
dacă moartea îl ia prin surprindere
înainte ca omul să le rostească,
să le scrie pe toate?
Rămân nescrise?
Rămân nespuse?
Rămân suspendate între rostit
și nerostit?
Se rostesc în ceilalți?
Poate că ce numim „gândurile
noastre”
nu sunt decât cuvintele
pe care semenii noștri
nu au mai avut răgaz
să le dea trup de aer,
sau de literă.

Ciprian Voicilă (n. 1978, Buzău), sociolog la Muzeul Ţăranului Român. A pu­bli­cat diverse articole şi eseuri în revis­te­le Dilema Veche, Cultura, Supli­mentul de cultură, Observator cultural, Visul copi­i­lor, Draga Mea, Adevărul literar, Cuvân­tul, Martor – revista de antropologie edita­tă de Muzeul Ţăra­nu­lui Român, Viaţa Ro­mâ­­nească, Sinapsa, Liternet, Metropam. Este autor al volumelor „Despre părin­te­le Maca­rie” (culegere de mărturii, Editura Areopag, 2013), „Maturii străzii. 15 biogra­fii fără domiciliu” (Editura Martor, 2016), „Sfân­tul Paisie de la Neamț. Viața, mi­nunile, sfa­turile duhovni­cești” (Editura Meteor Press, 2016), „Ziua în care Dumnezeu a biruit moar­tea” (Editura Predania, 2023), „Chipuri ale sfințeniei. 12 biografii și învățături ale părinților contemporani din Grecia” (Editura Predania, 2023), „Sfinții de lângă noi. Întâmplări. Portrete. Reflecții” (Editura Areopag, 2023) și „Sfinții ne cheamă. File din Sinaxarul inimii mele” (Editura Areopag, 2025), „Călăuze duhovnicești pentru vremurile noastre” (Editura Areopag, 2025). Coau­tor la volu­mele Ex­pe­rimentul Zaica (Edi­tu­ra Meridiane, 2000, în co­laborare cu Irina Nicolau şi Daniela Alexan­dres­cu); „Arca lui Noe – de la neolitic la Coca‑Cola” (Edi­tura Ars Docendi, 2002, în colaborare cu Irina Ni­co­lau, Carmen Huluţă, Cosmin Manolache, Dani­ela Alexan­drescu); „Poves­tiri mici şi mijlocii” (Editura Cur­­tea Ve­che, 2004, împreună cu Călin Torsan, Cosmin Ma­nolache, Sorin Stoica; volum apărut în 2013, în limba germană, sub titlul „Kleine und mitt­lere Geschich­ten”); „Cartea cu euri” (Editura Curtea Veche, 2005); „Cartea cu bunici” (Editura Humanitas, 2007, volum coordonat de Marius Chivu); „Anii ’90 şi bucu­reş­tenii” (Editura Paideia, 2008); „În­geri, zmei şi joimăriţe” (Editura Humani­tas, 2008, în colaborare cu Ana Pascu, Car­men Miha­la­che, Cosmin Mano­lache), „Fe­res­tre din București și poveștile lor” (Edi­tura Peter Pan Art, 2015), „De la stradă la ansam­bluri rezi­den­­țiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucu­reștiul con­temporan” (Edi­tura Pro Universitaria, 2016), „Corec­ti­tu­di­nea politică. O ide­o­logie neo-marxistă/Marxis­mul cultural – noua utopie” (Editura Reîntregirea, 2017, coord. Andrei Dîrlău și Irina Bazon).

Sumar Literomania nr. 398 (2026)

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!