Atelier

Smaug și „mineralele serpentine”

În povestea „Hobbitul”(„The Hobbit”) de J.R.R. Tolkien, despre care am scris săptămâna trecută pe Literomania, Smaug este un dragon amator de aur și giuvaere, prăzi pe care le apără cu prețul vieții – o ființă distrugătoare și lacomă, deși nu lipsită de o oarecare inteligență („dragonii nu se pot împotrivi fascinației vorbirii în cimilituri”). Doarme pe grămezile de comori prădate, motiv pentru care burta sa este încrustată cu diamante și felurite bijuterii, care formează un fel de scut.

Motivul balaurului este unul destul de vechi. I.P. Culianu, într-un eseu din 1979, „Narațiune și mit în «Cântecul Perlei»”, pomenește de „mineralele serpentine”, acele pietre prețioase păzite de către șerpi. Despre ele a scris, de altfel, și Eliade, care plasa originea legendei „mineralelor serpentine” în vechile mituri despre acei șerpi sau balauri care păzeau fie Copacul Vieții, fie vreo substanță sau valoare sacră (nemurirea, tinerețea veșnică etc.). Eroul care râvnea la unul dintre aceste „bunuri” „trebuia să-și dovedească mai întâi «curajul» sau «înțelepciunea» înfruntând pericolele și ucigând în final monstrul reptilian”. Acest mit poate fi pus în legătură, ne informează Culianu, cu un foarte răspândit ritual de inițiere. Este vorba despre inițierea ca vraci sau șaman. În timpul inițierii, în corpul novicelui erau introduse cochilii de perlă sau cristale de cuarț, acestea trebuind să-l omoare. În povestirea lui Tolkien, Smaug este cel care are corpul încrustat cu bijuterii și giuvaere. Legătura dintre dragon și bijuteriile pe care le păzește este, astfel, și mai bine evidențiată. Aurul, giuvaerele și mineralele prețioase păzite de Smaug ar fi aparținut, inițial, strămoșilor săi, veniți, ca și ele, din adâncurile pământului. Altfel spus, au legătură cu originile și cu ființele din acele timpuri, precum dragoni ca bătrânul Smaug.

 Smaug desenat de Tolkien.

Smaug desenat de Tolkien.

I.P. Culianu ajunge la următoarea concluzie în legătură cu acest subiect (în eseul său, însă, e vorba despre șarpele curcubeu, care este asociat cu apa): „…în Australia și Africa întâlnim mitul unui șarpe, păzitor al corpurilor de apă și prezentat adesea ca șarpe curcubeu. Acest animal mitic deține sau păzește pietre prețioase sau substanțe valoroase, a căror valoare simbolică sau inițiatică în anumite cazuri derivă din legătura lor cu cerul și originile. Fie că sunt perle, cristale de cuarț sau simple pietre colorate, aceste substanțe joacă un rol important în cadrul instituțiilor sociale încă de la formarea lor. Prin ele pot fi dobândite nu numai bogăție sau frumusețe, ci, în anumite cazuri, chiar nemurirea” (v. „Narațiune și mit” în „Cântecul perlei” din vol. „Iter în silvis I”, Polirom, 2012).

 

Ilustrație de David Demaret

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București, 2017). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu