Plicul lui Pașadia

Zîmbetul rimelor

„Cîntările-mi din suflet scrise/ – oricum, majoritatea lor –/ de ce n-aș zice cînd sînt zise:/ Maria este muza lor.” Jenő Heltai este un poet gen Ion Minulescu, ale cărui romanțe am învățat a le iubi în ultimii ani. Nu știu ce concepție lineară, care vorbește despre literatură ca despre o luptă neterminată și interminabilă, l-a situat pe acest excelent poet printre cei „minori” față de „marele” Alecsandri sau „marele” Coșbuc. Pot să gust poezia ambilor barzi, dar Minulescu e o atmosferă, o candelă în bătaia nopții sufletului. O candelă elegantă, cu rime parcă aruncate în voioșia melancolică ce m-a făcut prizonierul acestor doi mari poeţi urbani.

Poate asta e explicația. Heltai și Minulescu trăiesc la oraș, departe de rigiditatea, de regulile univoce ale satului, reguli care se abat și asupra iubirii, ținînd-o încătușată. Cei doi pari frivoli în comparație cu un Eminescu romantic și luceafăr, darămite cu un Coșbuc sau cu un Slavici monarhic.

Heltai e monarhic și el, dar un monarhic maghiar de origine evreiască, departe de ținuta eroic-bănuitoare a minoritarului înnăscut, plin de ironia unei nații prigonite peste tot în lume. Eu, care mă uit zilnic în oglinda rigidității, nu cred c-aș putea să-mi găsesc două suflete mai apropiate de mine decît Heltai și Minulescu. Am destui prieteni imaginari, dar puțini care au zîmbetul acela melancolic pe rime.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu