Avanpremieră Cartea săptămânii Nr. 206-207

„Portret al artistului între două vârste” de Aleš Mustar

Reach content for Google search „ales mustar”



Vă propunem să citiți în acest număr al Literomaniei, în avanpremieră, un grupaj de poeme semnate de Aleš Mustar, din volumul recent apărut  „Portret al artistului între două vârste. Antologie de versuri” (traducere din limba slovenă de Paula Braga Šimenc, prefață de Rodica Grigore, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2021). (Literomania)

 

Liber ca păsările cerului @ Mobitel

 

După o serată literară reuşită,
de treisprezece ori formez greşit codul PIN
şi în cele din urmă blochez telefonul.
O voce fermecătoare de femeie mă avertizează
că nu sunt disponibil.
În sfârşit, sunt liber
ca păsările cerului,
cică pentru un asemenea clişeu, autorul de reclame poate să scoată chiar şi cinci sute de mii.
La ce bun atunci să scriu versuri?
Angajatorii nu pot ajunge la mine,
chiar că sunt liber,
nu-mi pasă cum o să plătesc factura la curent.
Agenda de telefon e ştearsă.
După reconectare, aparatul ăsta mic
o să mă ajute să fac inventarul prietenilor
şi fiindcă nu are sentimente,
o să-i aranjeze în ordine alfabetică.
Pentru că degetele mele sunt dependente de tastele mici,
încerc să-mi potolesc dependenţa cu telecomanda.
La un canal, o doamnă fermecătoare, de o anumită vârstă,
promovează bucăţica de pâine a lui Kosovel,
pe care, cu ocazia centenarului său, a început să o coacă Mlinotest,
în planul doi tronează cartea, o adevărată cărămidă,
plină cu poze ale autorului, ale familiei,
cu scrisori, manuscrise,
care trebuie şi ea vândută.
Am senzaţia că poezia lui s-a preschimbat
în firimituri de pâine care cad pe fusta unei cucoane.
Mi se pune un nod în gât,
deşi toată viaţa n-am avut nimic,
ca un adevărat băiat ce sunt, nu plâng niciodată,
în copilărie m-am jucat numai cu maşinuţe.
Vreau doar să fiu citit
aşa cum îl citesc eu pe Kosovel,
dintr-o sfâşiere interioară apuc telefonul
şi îl duc la reprezentanţa firmei,
un angajat amabil din rutină
nu-şi poate ascunde empatia
şi compasiunea
din cauza memoriei mele slabe,
când îmi spune că toate datele din telefon au fost şterse,
aş vrea să-i spun
că nu-i o tragedie,
că uneori chiar şi oamenii sunt radiaţi,
tac,
e timpul pentru un inventar personal.


Aleš Mustar ştie cum să se folosească de aproape orice pentru a crea mare poezie. (…) Scriitorul sloven convinge de fiecare dată și pentru că are curajul de a concepe poezia ca pe o fundamentală legătură între marele univers exterior şi fiinţa umană şi, deopotrivă, ca pe o punte menită a facilita comunicarea între oameni.

Rodica Grigore


Nostalgie

 

Mă plimb prin târgul de carte,
de-atâtea cărţi mă ustură spatele.
Când trec pe lângă standurile cu cărţi de medicină mă gândesc
c-a trebui să merg din nou la doctor,
în viaţă totul se plăteşte.
Dacă şi anul ăsta o să ofere cozonac la cărţile de bucate,
o să iau o felie,
viaţa e scurtă, dar dulce, măcar aşa se zice.
Mă tot plimb şi când zăresc un autor intrat în istorie,
strivesc nostalgia ca pe un muc de ţigară
măcar până la anul,
când mă aşteaptă un sentiment de tristeţe profesional
provocat de dorinţa de a retrăi un episod din trecut,
În barul improvizat din apropiere, samsarii literari se îndoapă cu mici
şi îi spală cu valuri de alcool,
că doar şi afacerea cu cărţi îşi are numărul ei de înregistrare în registrul comerţului,
precum şi ordinul de comandă corespunzător.
Când mă trece un fior la gândul că prietenul care m-a sponsorizat
mi-a devenit complet străin,
Micul Prinţ mă bate uşor pe umăr şi îmi şopteşte
că osemintele autorului său au fost găsite recent în ocean,
tu stai în spatele lui în costumul de mire,
naşi ne sunt Ţvetaieva şi Pasternak,
îngerii poartă înscrisul in media res …
Emily Dickinson prinde buchetul, iar Dostoievski aruncă cu orez,
Arabela, care a întârziat la nuntă, ne oferă un inel magic,
îngenunchez şi ţi-l pun pe deget,
îl învârteşti şi ne trezim în epoca elisabetană,
samsarii literari cerşesc o bucată de pâine,
în faţa standului lui Shakespeare e mare aglomeraţie,
iar prinţul zice că după închidere mergem la cină.
Precupeaţa de manuale de psihologie îmi zâmbeşte amabilă,
Probabil, după expresia de pe chipul ei a găsit în mine cititorul ideal:
îmi oferă o carte cu ultimele noutăţi din domeniul gestionării stressului,
deşi, mai mult ca sigur, mă încadrează la schizofrenici.
Refuz amabil, zicând că tocmai a dat peste mine realismul magic.
Şi iar mă apucă nostalgia după secolul XVII.
O rog să-mi dea ceva împotriva depresiei
şi aşa primesc o carte frumos ilustrată, redusă cu 10%,
spatele meu mai poate să aştepte până la anul.

 

Diagnostic

 

Corpul meu a rămas în pană.
Vinul roşu şi ospăţul rustic mi-au atacat ficatul,
nervii, iar grijile, ca nişte corbi, au început să-mi ciugulească din stomac.
Îl ciupesc şi produc o fermentaţie internă,
în timp ce eu îl tot atac cu introspecţia mea.
Fiindcă nu poate să-mi aplice una-n bot,
corpul, ca un adevărat duşman, mă atacă din interior
şi cu paradontoza îmi produce sângerări în cavitatea bucală.
M-a obligat să-mi observ zilnic propriile excremente
şi, la nevoie, să le duc la laborator, la analize.
Se spune că totul e în cap.
Doctoriţa îmi impune să fac ordine în mansardă,
în caz contrar, o să mă trimită la o gastroscopie.
Turcii i-au omorât pe oameni din exterior, trăgându-i în ţeapă.
Ai zis că hulesc când am declarat
că relaţiile nu trebuie sfinţite.
Sunt o Iudă, draga mea, care nu l-a renegat numai pe Hristos,
sunt o Iudă care nu i-a renegat numai pe alţii,
sunt o Iudă care s-a renegat pe sine.
Seara, când suntem singuri cu televizorul meu
şi cutia asta bătrână nu mă lasă să scot un cuvânt
când vorbeşte despre războaie,
iar mie mi se face din nou un ghem în stomac,
îmi doresc să fiu trimis la o lobotomie,
ca să mi se distrugă toate celulele răspunzătoare de sensibilitate
şi să pot din nou să mănânc câte o pulpă şi să beau vin roşu.
La Clubul de la miezul nopţii, imediat după Ştiri,
au zis că iubirea este doar o mică particulă,
că nu se poate trăi din ea, că e nevoie de muncă,
de muncă în cuplu –
aşa că, iubito, cu avânt, la muncă.
Fiindcă nu vor să-mi facă o lobotomie
mă paşte o investigaţie a intestinelor,
un act homosexual tot în numele ştiinţei,
aşa că, repede, la muncă!

 

Poem din Bucureşti

 

O cameră fără
cărţi
e ca un suflet
fără trup.
mă avertizează versurile
din rama neagră aflată în stânga televizorului
din garsoniera plină de cărţi din Bucureşti.
Nu pot să ies pe balcon
pentru că l-au ocupat porumbeii.
Mă rezem de fereastra camerei preapline de cărţi
şi am grijă să nu mă aplec prea mult în faţă,
pentru ca nu cumva din cauza sufletului de plumb să urmeze un salto mortale.
E prea devreme să aterizez de-a pururi pe pământ.
Trebuie să am grijă de familie şi nu numai de ea.
Pentru că însuşi Iisus a fost pribeag,
nu poate împiedica exodul din noul mileniu.
Îmi doresc ca porumbeii să plăsmuiască o coroană
şi apoi să mi-o aşeze pe cap.
În Roma antică se credea
că poartă noroc.
Apoi ca un Iisus al unei ere noi,
umilit şi batjocorit, aş umbla pe bulevard
şi aş propovădui pacea.
Cursurile de scriere creativă nu pot salva poezia,
poezia nu mă poate salva pe mine,
iar eu nu pot salva lumea.
Poate că porumbelul din balconul meu
va reuşi să salveze porumbiţa albă,
care ca o lumină la capătul tunelului
a încremenit pe reclama luminoasă la săpun,
şi în cele din urmă pacea va domni pe pământ

 

Între două vârste

 

S-a zis cu bişniţa cu blugi
şi gumă de mestecat,
cu senzaţia de bucurie în oraşul cenuşiu decorat de Anul Nou,
cu laptele la pungă,
cu desenele animate alb-negru,
cu convorbirile din cabinele de telefon,
cu datul bineţe în sălile de aşteptare.
S-au dus chefurile la mare
cu o chitară şi cântece dulcege,
jetoanele pentru transportul în comun,
cozile la chioşcul cu cartofi prăjiţi,
magazinele universale.
S-au dus cîrciumăresele treabă,
care dădeau de băut pe datorie
s-au dus conturile curente şi
pretextele de a închide o bancă.
Doar mult plastic
şi lumea ca un ecran stins
de telefon mobil.

Aleš Mustar s-a născut în 1968, în Slovenia. Este poet și traducător. A absolvit secția de Limba și Literatura Engleză a Universității din Ljubljana și și-a luat doctoratul la Universitatea din Bucureşti cu o teză despre literatura română contemporană. A publicat poezii în cele mai importante reviste literare din Slovenia. Poeziile sale au fost traduse în engleză, macedoneană, română, cehă și poloneză. Este traducător din română și macedoneană.

Susține Literomania

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.