Atelier

Proze cu Baltazar (II)

Baltazar Cowboy-ul

Într-o bună zi l-am întrebat pe tata dacă mă lasă să-mi cumpăr un pistol din banii de buzunar pe care nu-i țin în buzunar, ci în pușculiță. Dar nu un pistol cu apă, ci un pistol adevărat care face pac! pac! când apăs pe trăgaci, am spus. Că eu am văzut odată un film cu cowboy. Și cowboy-i erau îmbrăcați exact ca mine pentru că și ei poartă blugi. Și dacă am și eu un pistol care pocnește, atunci sunt și eu exact ca ei și pot să-i împușc pe toți criminalii. De exemplu, pe primar și pe președinte, ca așa spune tata mereu, că aștia trebuie împușcați ca tovarășul și savanta.

Așa că m-am dus la tata și i-am spus ce vreau să-mi cumpăr.

Și când m-a auzit, tata a început să urle din toți rărunchii, ce tot vorbești! Măi, auzi idee! Mie în casă nu-mi intră pistoale, nici măcar din alea de joc. Ai priceput, Baltazare? Eu detest violența și dacă nu pricepi chestia asta îți dau vreo două de-ți sar mucii.

„Dar eu vreau un pistol, tată! Te rog! Îl plătesc eu, am bani! Nu mă interesează cât costă. Vreau un pistol care pocnește!“

„Vezi să nu te pocnesc eu pe gratis“, zise tata.

Dar după aceea a apărut mama și i-a spus tatei să nu mă mai amenințe și atunci tata i-a spus mamei să nu se amestece. Apoi au tot țipat unul la altul până când mama a spus c-o să-și facă valiza. Și eu m-am bucurat că poate mergem din nou la Paris, unde arde lumina toată noaptea. Dar tata n-a vrut să călătorească și i-a zis mamei că, dacă rămâne acasă, îmi cumpără pistolul care pocnește de la shop-ul din colț.

La plată am făcut jumi-juma, adică o jumătate am plătit-o eu cu banii din prima mea pușculiță și cealaltă jumatate am plătit-o tot eu, cu paralalele din a doua mea pușculiță. Că tata nu are bani de aruncat, el fumează.  Banii mi i-a dat bunica, ea câștigă bine, că-i vinde lui tata țigări de contrabandă. Dar eu nu fumez și de-aia am bani cu grămada, am vreo sută de bani sau poate chiar două. Sau poate chiar nouă mii de milioane de miliarde de bani. Adică am avut, că acuma îmi bate vântul prin buzunare și pușculițe, bani ioc, că i-am dat pe pistol.

Tare-i fain! Când l-am ținut prima dată în viața mea în mână, mi-am spus: Măi, Baltazare, tu de-acuma înainte nu mai ești Baltazar, tu ești de-acu un cowboy de-adevăratelea! Ai să vezi cum o tulesc toți și fug de tine ca dracu’ de tămâie, când ieși tu cu pistolul în stradă.

Apoi am ieșit din shop cu pistolul în buzunar și cu mâna pe trăgaci, gata de apărare și atac. Dacă m-ar fi văzut James Bond, ar fi rămas cu gura căscată. James Bond nici măcar nu-i cowboy, e numai agent secret și un mare rahat în comparație cu mine.

Și cum am ieșit în stradă, brusc au apărut nenea Müller și tanti Müller și eu am scos pistolul și-am spus „Mâinile sus!“ și ei au râs cu mare poftă și-au zis, Baltazare, Baltazare, numai la prostii ți-e capul!

„Mâinile sus!“, am strigat din nou, dar pe ei i-a durut în cot de mine și-au vrut să-și continue drumul. Atunci n-am avut încotro și-am apăsat pe trăgaci. Pac! Mamă, ce-a bubuit! Și tanti Müller avea o sticlă în mână, dar după aia brusc n-a mai avut-o, căci a căzut pe podea și s-a spart. Buf! Și pe urmă a căzut și nenea Müller, că a vrut să fugă, dar a alunecat pe ce fusese în sticlă.

În sticlă fusese ulei. Asta mi-a spus-o mama, dar de-abia mai târziu, după ce mi-a făcut scandal și mi-a spălat blugii. Blugii tăi acuma pot să-i arunc, a strigat, petele astea de ulei nu mai ies în vecii vecilor!

Asta s-a întâmplat ieri și azi nenea Müller și tanti Müller au trecut pe partea cealaltă a străzii când au văzut că vin. Habar n-am de ce, pentru că nici măcar n-aveam pistolul la mine. Mi l-a confiscat tata, dar hahaha, n-are ce să facă cu el! Când i-am atacat pe nea și tanti Müller, i-am consumat toate gloanțele. Mare noroc are primarul, ca să nu spun de președinte!

 

Traducere din limba germană de Jan Cornelius

Din volumul „Ein Cowboy namens Balthasar” de Jan Cornelius,  Gebundene Ausgabe, 1991

Parteneriat media


Despre autor

Jan Cornelius

Jan Cornelius

Jan Cornelius, scriitor de limbă germană originar din România, traducător şi publicist, s-a născut în 1950, la Reşiţa. A studiat franceza şi engleza la universităţile din Timişoara, Düsseldorf şi Stirling (Scoţia). După ce a părăsit România în 1977, s-a stabilit la Düsseldorf, unde a lucrat câţiva ani ca profesor de liceu. A publicat în Germania numeroase cărţi de proză satirică, volume pentru copii, poezii, eseuri despre literatura modernă. A colaborat la reviste satirice germane şi elveţiene şi a scris comentarii despre cultura modernă şi piese radiofonice pentru posturile de radio naţionale din Germania şi Elveţia. În România, a publicat comentarii despre literatură în „Observator cultural”, „Dilema veche” şi „România literară”. A tradus în limba germană şi a prezentat în lecturi publice diverşi scriitori români contemporani, printre aceştia numărându-se Dan Lungu şi Matei Vişniec. În 2017, publică la Editura Humanitas volumul „Eu, Dracula și John Lennon. Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident”.

Scrie un comentariu