nu le mai dați oamenilor scaune
își vor odihni fricile
iar ei vor rămâne tot în picioare
tot obosiți
nu le dați sfoară
nu le arătați fotografii cu pânze de păianjen
vor deveni obsedați de țesut
și vor trăi
tot fără plasă de salvare
nu le arătați interioare frumos decorate
nu le vindeți oglinzi de cristal
se vor vedea umplând
fiecare detaliu
nu mai dați oamenilor lumânări
le vor arde una câte una
și tot frig le va fi
pe întuneric
dați-le-n schimb pânză din iarbă
de mare
rară
cât vântul s-o umple
deasă
cât soarele să treacă
împrieteniți-i cu caracatițele
să-nvețe cum gândurile nu vin
numai din cap
adăpostiți-i între laturile perfecte
ale hexagoanelor de faguri
unde se pot odihni
pe paturi solide de ceară
armată cu salivă de flori
fără teama că
răsăritul le-ar putea înmuia
picioarele
Susține jurnalismul cultural independent
Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!
Scrie un comentariu