Atelier Literatura la feminin Nr. 174

Sapa albastră (istorii orale)

Dumitrița Stoica

Grupajul intitulat „Istorii orale” conține texte la limita ficțiunii și a documentului. Sunt conversații înregistrate în ultimii trei ani. Le-am transcris, am schițat cadrul, am scos unele replici, am adăugat altele, am schimbat accente. O oarecare regie există. E greu de spus unde se termină realitatea și unde începe literatura. Le mulțumesc prietenilor mei din Adâncata pentru plăcerea lor de a povesti și de a se amuza, de a fi liberi, prin urmare. (Dumitrița Stoica)

 

‒ O știi p-asta?

‒ Da, asta s-o pui pă Facebook. Să mi-o trimiți și mie!

‒ Nevasta cu mama-soacră. O trimit la morți…

‒ Cum, mă? Ha,ha… Sunt io cu ea, n-am nicio poză cu ea.

‒Da, da’ nu v-a luat bine, sunteți în ceață, așa…

‒ Pi la Facebooku’  dă la morți trebuie s-o trimit.

‒ Lăsați-o-n pace, c-a fost bună!

‒ Da’ ce, mă, n-o lăsăm? Doamne ferește!

‒ Dacă o apreciază și vrea femeia fotografie cu ea… Ce mai râdeam…

‒ Măi, ne făcea câteodată, când era ea în toane bune, ne făcea de râdeam!

‒ Măi, da’ asta e minunată! Brutus la bustul gol, ha, ha!

‒ Cum e minunată?

‒ Da, e foarte frumoasă. Dă-mi și mie s-o pun pă Facebook.

‒ Ce poză e aia, mă?

‒ Cu bustu’ gol și cu lopata în cârcă! He, he…

‒ Io mă gândeam că ești cu crucea!

‒ Și io la fel!…

‒ E foarte expresivă… tânărul agricultor român la săpat.

‒ La o țigare sub nuc. Anu’ trecut, la nea Nicu. Ceva eco, mie-mi spui?! Sala de forță. Nu dai bani. Iei sapa și faci ce vrei cu ea.

‒ Mă, da’ ești un artist. Asta… tu vezi cum a ieșit sapa asta?!

‒ Aia-i sapă?!

‒ Da, he, he…

‒ E măciucă, ha, ha…

‒ Ce dracu are sapa aia, mă?

‒ Tu nu vezi că-i albastră? Ăsta n-a văzut pân-acum că-i albastră.

‒ Iat-a dracu! E albastră! O fi de unică folosință. Io ce să-i fac?

‒ Păi da, zici că-i din plastic transparent.

‒ Uite, mă, bine, aici nu mai e.

‒ Acolo s-a făcut verde, he, he…

‒ E coada la sapă care intră-n pământ. Ș-acolo e mâna.

‒ Da, da’ unde e sapa?

‒ Băi, mă doare mușchii dă la burtă dă râs.

‒ Ia fii atent aici… Un poet, un regizor, îi explici așa… deci asta, aici, o mână, o mână e în spate, nu să vede, că n-are cum să să vadă.

‒ O ții la spate sau cum?

‒ Mâna, mă! Una-n față, una-n spate. Cum să sap cu o mână? Sapa e asta cu țeavă. Taie buruiana sapa.

‒ Da’ cine vede sapa aia ce zice?

‒ Nu știu. Știi câte sape d-astea am pus pă Facebook? Cred că vreo două sute.

‒ Bă, ți-a mai răspuns aia cu ardeiul?

‒ Da’ o mămăligă nu vrei?

‒ Ia, ce mămăligă ai?

‒ O vrei p-asta? Plăcintă…

‒ Cu mere… he, he…

‒ Da, e bună, hai s-o postăm și p-asta. Na, dacă zic acolo că-i tânărul agricultor român, e bună mămăliga…ha, ha!

‒ Aia era bună cu săpatul la porumb.

‒ Auzi, n-ai ș-o ceapă, mă, filmată p-acolo?

‒ Am.

Sumar Literomania nr. 174:

Susține Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: