Grupajul intitulat „Istorii orale” conține texte la limita ficțiunii și a documentului. Sunt conversații înregistrate în ultimii trei ani. Le-am transcris, am schițat cadrul, am scos unele replici, am adăugat altele, am schimbat accente. O oarecare regie există. E greu de spus unde se termină realitatea și unde începe literatura. Le mulțumesc prietenilor mei din Adâncata pentru plăcerea lor de a povesti și de a se amuza, de a fi liberi, prin urmare. (Dumitrița Stoica)
‒ O știi p-asta?
‒ Da, asta s-o pui pă Facebook. Să mi-o trimiți și mie!
‒ Nevasta cu mama-soacră. O trimit la morți…
‒ Cum, mă? Ha,ha… Sunt io cu ea, n-am nicio poză cu ea.
‒Da, da’ nu v-a luat bine, sunteți în ceață, așa…
‒ Pi la Facebooku’ dă la morți trebuie s-o trimit.
‒ Lăsați-o-n pace, c-a fost bună!
‒ Da’ ce, mă, n-o lăsăm? Doamne ferește!
‒ Dacă o apreciază și vrea femeia fotografie cu ea… Ce mai râdeam…
‒ Măi, ne făcea câteodată, când era ea în toane bune, ne făcea de râdeam!
‒ Măi, da’ asta e minunată! Brutus la bustul gol, ha, ha!
‒ Cum e minunată?
‒ Da, e foarte frumoasă. Dă-mi și mie s-o pun pă Facebook.
‒ Ce poză e aia, mă?
‒ Cu bustu’ gol și cu lopata în cârcă! He, he…
‒ Io mă gândeam că ești cu crucea!
‒ Și io la fel!…
‒ E foarte expresivă… tânărul agricultor român la săpat.
‒ La o țigare sub nuc. Anu’ trecut, la nea Nicu. Ceva eco, mie-mi spui?! Sala de forță. Nu dai bani. Iei sapa și faci ce vrei cu ea.
‒ Mă, da’ ești un artist. Asta… tu vezi cum a ieșit sapa asta?!
‒ Aia-i sapă?!
‒ Da, he, he…
‒ E măciucă, ha, ha…
‒ Ce dracu are sapa aia, mă?
‒ Tu nu vezi că-i albastră? Ăsta n-a văzut pân-acum că-i albastră.
‒ Iat-a dracu! E albastră! O fi de unică folosință. Io ce să-i fac?
‒ Păi da, zici că-i din plastic transparent.
‒ Uite, mă, bine, aici nu mai e.
‒ Acolo s-a făcut verde, he, he…
‒ E coada la sapă care intră-n pământ. Ș-acolo e mâna.
‒ Da, da’ unde e sapa?
‒ Băi, mă doare mușchii dă la burtă dă râs.
‒ Ia fii atent aici… Un poet, un regizor, îi explici așa… deci asta, aici, o mână, o mână e în spate, nu să vede, că n-are cum să să vadă.
‒ O ții la spate sau cum?
‒ Mâna, mă! Una-n față, una-n spate. Cum să sap cu o mână? Sapa e asta cu țeavă. Taie buruiana sapa.
‒ Da’ cine vede sapa aia ce zice?
‒ Nu știu. Știi câte sape d-astea am pus pă Facebook? Cred că vreo două sute.
‒ Bă, ți-a mai răspuns aia cu ardeiul?
‒ Da’ o mămăligă nu vrei?
‒ Ia, ce mămăligă ai?
‒ O vrei p-asta? Plăcintă…
‒ Cu mere… he, he…
‒ Da, e bună, hai s-o postăm și p-asta. Na, dacă zic acolo că-i tânărul agricultor român, e bună mămăliga…ha, ha!
‒ Aia era bună cu săpatul la porumb.
‒ Auzi, n-ai ș-o ceapă, mă, filmată p-acolo?
‒ Am.
Sumar Literomania nr. 174:
Ștefan Baciu – poetul nostalgiei, poetul libertății (II)
„O șopârliță” de Juan Burghi
Fawzia Zouari. Stories and Secrets
Poeme de Georg Trakl în traducerea lui Ștefan Baciu
„Oameni care vor fi mereu cu mine” (fragment) de Narine Abgarian
Poeme de Ana Patricia Collazos
„Există un om care obișnuiește să-mi dea cu o umbrelă în cap” de Fernando Sorrentino
„Călăul” de Silvina Ocampo
Maja Lunde. Memories and Hopes
Drumuri printre amintiri…
„Pierderea și recuperarea firului de păr” de Julio Cortázar
„Fapte glorioase” (fragment) de Ferdia Lennon
„Cum și-a căpătat Balena gâtlejul” de Rudyard Kipling
„Vărul Alexandru și alte povești adevărate” (fragment) de Adrian Oprescu
Cei trei frați care nu dormeau niciodată și alte povești despre tulburările somnului (fragment) de Giuseppe Plazzi
„O nouă ultimă zi” (fragment) de O. Nimigean
Scrie un comentariu