Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (XIII)

Scrisoarea a treisprezecea

Stimate domnule preşedinte,

uneori mi se întâmplă ca, în timp ce scriu, să‑mi aduc aminte. De una, de alta. Acum mi s‑a întâmplat şi mi‑am amintit de perioada armatei. Orice bărbat îşi aminteşte, uneori, de ea. Mai ales când se află alături de alţi bărbaţi la o masă unde sorb din halba cu bere. Ori din paharul cu whisky. Ori din cel cu rachiu. R26. E democraţie, fiecare soarbe ce vrea. Şi ce poate. Armata este una din rarele ocazii în care poţi descoperi cum unii bărbaţi nu sunt bărbaţi. Nu mă refer la sex. Acum suntem europenizaţi, iar sexul nu mai contează. Precum în marile şi adevăratele iubiri. Fiecare este liber să‑şi folosească sexul cum îl taie capul. Scuzaţi, chestia cu tăiatul capului mi‑a scăpat fără să vreau.

Să revin la amintirile mele din armată. Aveam un coleg de pluton, mic şi crăcănat. Vorbea moale şi destul de umed. Ştia să‑şi acopere ochii pe jumătate cu pleoapele şi să privească, sfios, în jos. La puţină vreme de la înregimentare, a devenit un favorizat. Primea permisii, era scutit de corvezi, răspundea de una, alta, chestii mărunte pentru care nu trebuia să‑ţi baţi capul ori să‑ţi oboseşti muşchii. Eu l‑am botezat elevul Limbă. Se ploconea, se gudura, se‑ncovoia în faţa superiorilor mai mici ori mai mari, nu conta. Acolo, faţă de noi, din punct de vedere al gradelor, toţi ne erau superiori. Îi linguşea. Îi umplea de bale elevul Limbă. O recunoştea, fără jenă. Îl auzeam, deseori, zicând: mă duc să‑i dau o limbă căpitanului. La început, râdeam şi‑l luam peste picior. Apoi ne‑am dat seama ce de avantaje avea. Apoi ne‑am mai dat seama că ne şi turna. Totul ajungea la urechile căpitanului. Astfel, restricţiile pentru noi creşteau, iar favorurile pentru el aşijderea. Elevul Limbă ajunsese să ne reprezinte unitatea. Un adevărat model de soldat. Ne hotărâsem ca în ultima zi, după ce primeam înapoi hainele civile, să‑i tragem o bătaie până i se vor îndrepta picioarele. Dar elevul Limbă s‑a prins (era şmecher) şi fu eliberat cu câteva zile mai repede, iar noi am rămas cu buzele umflate. Era intelectual. Se lăuda cu asta, crăcănatul.

Într‑una din zilele săptămânii, am citit într‑un ziar că elevul Limbă a intrat în politică, având largi perspective. Oare de ce nu m‑am mirat deloc? Apropo de ziare, mă întreb, aşa, fără nici o legătură specială, dacă şi ziariştii sunt intelectuali. Eu cred că unii da, alţii ba. Uneori se dau intelectuali, alteori… După cum bate vântul. În vara asta, vântul se anunţă a bate rar. Căldurile vor fi năucitoare. Iată că până şi natura s‑a pus să‑l năucească pe bietul popor. Din cauza încălzirii globale, politicienii au intrat în călduri. Miorlăie precum motanii printre blocuri. Nu mai ştiu care pe care şi cum. În ce poziţii. Nu ţin seama de sex, vârstă, studii… Datorită încălzirii globale, a atmosferei de agitaţie continuă care ne copleşeşte, nu doar ziariştii put, ci toată lumea. De sus până jos. Put şi eu, bineînţeles. Put, deci exist. Iubiţi‑mă, chiar dacă put!

La fel şi vecinii mei care‑mi bat acum în calorifer, semn că aud ce scriu. Drept pentru care mă grăbesc să semnez: un om sfios din ţară.

P.S. Americanilor le este teamă de cifra 13 şi uite unde au ajuns. Noi suntem români şi nu ne temem de nimic, precum strămoşii haiduci, şi uite unde am ajuns.

 

Parteneriat media

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu