La Editura Tracus Arte, a apărut volumul de poezie „O nouă pantă” de Arthur Suciu.
„Arthur Suciu nu vine în poezie de nicăieri. Multe din fragmentele volumului Cel care așteaptă (și nu numai de aici), deși n-au fost citite astfel, sunt poezie. Aici avem de-a face însă cu un text care se livrează ca atare – și care, formal, dă iluzia poeziei. Căci despre iluzie, insidios, volatil e vorba. În fapt, poate că miezul acestei poezii (care implică o poetică) este tocmai revoluția produsă la nivelul identității. Revoluție? Identitate? Sunt cuvinte pe care cu siguranță Arthur Suciu le abjură. În limbă (și nu numai în limba română) nu există pentru ceea ce numim identitate un antonim. Să scriem, pe urmele lui Derrida, identitate?! Dar poezia lui Arthur Suciu este a unui subiect redevenit natură. De aici și emoția pură din câteva secvențe de hip-hop; de aici, marea bucurie, care nu este a gândirii, născute spontan, care l- ar construi, ci a lipsei ei – bucurie solară! Așa se explică decupajele din copilărie, labirinturile autobiografice – când subiectul era încă sens, ca și oniricul, visele – din care se hrănește încă un prezent difuz. Așa încât, nu agonia, nu disperarea, expresii ale unui subiect tare la care poetul nu poate visa, se află la temelia acestei poezii, ci „melancolia aerului”, o materie care are fascinația nimicului, vidul care nu salvează, dând însă iluzia unei salvări. Să vorbim de un subiect sceptic? De blazare? Cuvântul cel mai potrivit apare într-un loc: deprimare. Marele poem e tocmai aruncarea poemelor la buncăr. Sinuciderea însăși ar face parte dintr-o mitologie definitiv dispărută. Poemele lui Arthur Suciu sunt înscenarea subtilă a unei absențe care își exprimă într-un strigăt difuz prezența. Iată de ce am sentimentul întâlnirii cu un poet veritabil, cu un mare poet.
Mircea A. DIACONU
Arthur Suciu (născut în 1974, la Suceava) este autor de fragmente existențiale și autoficțiuni. A debutat cu volumul de fragmente „Contribuții la apocalipsă” (2008), urmat de „Fericirea în vid” (2012) și „Cel care așteaptă” (2021). În 2016, a publicat romanul „În gaură”, care a primit premiul de debut al revistei „Convorbiri literare”. Licențiat în filosofie, Arthur Suciu a activat în București ca jurnalist și copywriter. A publicat mai multe lucrări în domeniul comunicării: „Discursul autonom” (2013), „Drumul către viața privată” (2009, 2020) și „Pierdut între medii” (2020). În prezent, este lector universitar doctor la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Din perspectiva Penelopei
„Sânge!” de Fredric Brown
Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere
Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”
Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”
Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)
In the Maze of Fiction
Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”
Petre Barbu: „Să nu-mi treacă anul fără Cehov!”
„Camping” de Lavinia Braniște – un roman al migrației românești în postcomunism
„James. Doar James”
„Abisul” de Marguerite Yourcenar
The Game of Identities
„Aluna găunoasă” de Colette
Scrie un comentariu