Nr. 162 Plicul lui Pașadia

Porumbelul lui Ivasiuc

Săptămîna trecută vorbisem despre prima frază a „Vestibulului” și așteptam cu oarecare îngrijorare să citesc romanul întreg. Ei bine, n-am fost decepționat nici de continuarea expoziției. „Vestibul” este un roman de idei dens, inteligent, concentrat, care amintește de „Porumbelul” lui Süskind. Dacă acolo micul roman pornește de la întîlnirea protagonistului cu un porumbel care îl așteaptă într-o zi în ușă, în cartea lui Alexandru Ivasiuc întîlnirea este mai „omenească” așa-zicînd, introspecția care urmează și mai ales pasivitatea sau comoditatea cu care doctorul Ilea nu face nimic, deși știe că se îndrăgostise, îl intrigă pe cititor și îl face curios, deopotrivă.

Textul îl convinge însă: un personaj descris așa cum este descris doctorul Ilea nu ar fi putut face nimic altceva. Ca un introvertit ce se află, Ilea acționase o singură dată în viața lui, și asta se petrecuse în copilărie, o perioadă în care nu ne-am definit încă. Adultul, „omul definit”, nu acționase nici cînd colonelul cutare și-a trimis oamenii la moarte sigură, nici cînd Siguranța îl chemase în cazul unui om pe care-l tortura, să-l aducă la viață. Întotdeauna știuse ce este adevărul și niciodată nu se apropiase de el.

Și chiar dacă îi găsim scuza deloc hilară că, în ambele situații, era sub ordinele altora, el nu vrea să acționeze nici acum, cînd tot ce ar trebui să facă este să-i declare dragostea fetei de care s-a îndrăgostit. Se teme de eșec în orice moment al existenței sale, existență deloc jalnică totuși, pentru că ea este țesută din gîndurile unui om foarte profund care se află însă mereu în antreu, în vestibul, niciodată în camera mare și, dacă rătăcește într-acolo, se sperie singur. Nu crede în soluții miraculoase pentru că niciodată n-a îndrăznit să-și încerce norocul.

Alexandru Ivasiuc mi-a devenit, peste noapte, unul dintre scriitorii mei preferați.

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: