La Editura Curtea Veche a apărut romanul „Viscolul” de Vladimir Sorokin (ediția a II-a, traducere de Antoaneta Olteanu).
Platon Ilici Garin, medic de provincie, își propune să ajungă cu orice preţ la datorie, în Dolgoe, unde o boală misterioasă transformă oamenii în zombi. Pentru că nu găsește cai de schimb la poșta din Dolbeșino, doctorului i se recomandă tovărășia cărăușului Kozma, care, pentru cinci ruble, îl poate duce cu mașina la destinaţie.
Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol și Kafka, este marcată de popasuri și de personaje dintre cele mai stranii – morarul înalt cât palma și soţia lui voluptuoasă, producătorii kazahi de narcotice, cadavrul uriașului îngheţat și omul lui de zăpadă, gigantic și cu un falus enorm –, care transformă această călătorie aparent banală într-un traseu fantastic, infernal, în care nu doar viscolul dobândește proporţii gigantice, ci și natura umană, care îi cade pradă.
Vladimir Sorokin este, probabil, atât cel mai apreciat, cât și cel mai controversat autor rus contemporan, considerat de critici un clasic în viaţă, chiar dacă temele sale duc tradiţia rusească a grotescului în zone în care nici Gogol, și nici măcar scriitorul absurdului din epoca stalinistă, Daniil Harms, nu au îndrăznit să se aventureze.”
Daniel Kalder
Scrie un comentariu