T.O. Bobe: „Cel mai des am recitit, cred, «Momente. Schițe» de I.L. Caragiale”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitorul T.O. Bobe. (Literomania)

1. Ce citiți în aceste zile?

Chiar în momentul cînd răspund la întrebarea asta, am șase cărți începute, unele mai de mult, din care citesc sau recitesc cu țîrîita, altele mai de curînd: Marlon James – „Lup roșu, negru leopard”, primul volum din eseurile lui Montaigne, Colm Toibin – „Brooklyn”, David Damrosch – „Cum comparăm literaturile”, Suzănica Tănase – „Grădina Sofiei”, primul volum din „Operele” lui Emil Brumaru.

2. Care este cartea care v-a schimbat viața?

„Abecedarul”, desigur. Aș mai adăuga doar că mi-e teamă de oamenii cărora o singură carte a putut să le schimbe viața după ce au citit-o. Și că n-aș vrea să am niciodată de-a face cu ei.

3. Ce carte v-a influențat cel mai mult?

„Das Kapital” a lui Karl Marx. Nu pentru că aș fi citit-o, dar, dacă n-ar fi existat, nu numai că adolescența, copilăria și toată viața mea ar fi arătat altfel, dar e foarte posibil ca nici eu să nu fi existat, fiindcă părinții mei n-ar mai fi fost alungați din satele lor de industrializarea forțată și nu s-ar mai fi întîlnit niciodată.

4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.

Ei, cine le mai știe pe toate? Dintre cele din ultimii ani îmi vin repede în minte „Curs special de fizica dezastrelor” de Marisha Pessl, „Londra”, a lui Peter Ackroyd, „Cerul ca oțelul” a lui Cosmin Leucuța, „Cosmo Sapiens” a lui John Hands, Bogdan Perțache – „Visul canadian”, Andreea Răsuceanu – „O formă de viață necunoscută”, Michel Faber – „Cartea lucrurilor noi și ciudate”.

5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.

Nu mai dăruiesc de multă vreme cărți. Pe de o parte, pentru că nu-mi vine să le impun altora gusturile mele, pe de altă parte, fiindcă viața mea socială e, nu atît de săracă, ci atît de absentă, încît nu mai am prilejuri să dăruiesc cărți. Cu foarte multă vreme în urmă, cartea pe care-am dăruit-o cel mai mult cred că a fost „Cuvînt înainte”, a lui Cristi Popescu.

6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate? Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?

Cum literatura nu se supune metrologiei, e inevitabil că soarta tuturor cărților e să fie, mai mult sau mai puțin, dintr-un motiv sau din altul, ori supraevaluate, ori subevaluate. Ce să spun? Că, dacă aplicăm criteriul lui Dosoftei, conform căruia „acele cuvinte sînt bune, pe care le înțeleg toți”, „Finnegans Wake” și „Seind und Zeit” sînt supraevaluate? Sau că, după alte criterii, astăzi mi se pare destul de subevaluată „Cartea de telefon” din 1970?

7. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit s-o scrieți.

Am răspuns la aceeași întrebare și cu ani în urmă, pentru altă anchetă. Răspunsul meu rămîne neschimbat: viitoarea mea carte, pentru că în felul ăsta mi-ar rămîne mai mult timp pentru citit.

8. Ce carte ați recitit cel mai des?

Nu sînt sigur, dar e foarte probabil să fie acel volum al lui I.L. Caragiale din colecția „Lyceum”, din 1975, numit „Momente. Schițe”.

T. O. Bobe s-a născut în 1969 la Constanţa. În 1995 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. A fost, pe rând, magaziner în portul Constanţa, secretar literar la Teatrul Mic din Bucureşti, redactor şi scenarist de televiziune, copywriter, iar în prezent este scriitor liber-profesionist. Volume individuale: „Bucla” (Univers, 1999; Humanitas, 2015), „Darul lui Moş Crăciun” (Humanitas, 2003, 2011, 2017), „Cum mi-am petrecut vacanţa de vară” (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), „Centrifuga” (Polirom, 2005), „Contorsionista” (Humanitas, 2011). În 2019, a publicat la Editura Humanitas „Cartea neisprăvirii”, iar în 2023, volumul „Bilete de sinucigaș. 102 micro-micro ficțiuni extreme”. Volume colective: „Tablou de familie” (Leka-Brâncuş, 1995), „Cartea cu bunici” (Humanitas, 2007), „Bookătăria de texte şi imagini” (Clubul Ilustratorilor, 2009), „Lexikon der sperrigen Wörter” (Merz & Solitude, 2010), „Primul meu job” (Art, 2011). Volume traduse: „Zentrifuge” (Merz & Solitude, 2004).