După seria de traduceri din „Geografie poetică”, Dominique Ilea ne propune o nouă serie numită „Pretexte zoologice”, în care sunt grupate diverse poeme despre lumea animalelor, lume filtrată prin ochii unor mari poeți ai secolului XX. În acest număr al Literomaniei, vă propunem  poemul „Trezire” de Juan Ramón Jiménez (1881-1958). 

Trezire

Juan Ramón Jiménez

Se duce noaptea, negru taur
– carne mustind de doliu, spaimă și mister –;
care mugit-a crunt, nemăsurat,
la recile sudori ale prăbușiților lumii;
și vine ziua, prunc fraged,
cerșind iubire, încredere și râset
– pruncul ce undeva, departe,
în miezul arcanelor unde
sfârșituri și-nceputuri își dau mâna,
s-a jucat preț de-o clipă,
pe-un neștiut tăpșan
de lumină și umbră,
cu taurul care fugea.