Avanpremieră

Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste (fragmente)

În acest număr al Literomaniei, vă propunem câteva poeme din antologia „Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste” (coordonator: Cosmin Perța, Editura Paralela 45, 2018).

 

Ruxandra Cesereanu
o istorie a emigranților

ești aici și deja amintirea ta supremă o acopăr cu pudră
ne uităm la televizor ca niște animale de casă zărim morți și răniți
suntem niște obiecte de lux cu pielițe brune
it’s a perfect day Lou Reed
doar noi doi știm să facem din sărut o patrie
și din dragoste o istorie a emigranților
seara răsucim o lumânare a cărei arsură rămâne lângă inimă până dimineața
fără ca vreunul din noi să mai creadă vreodată în moarte.

 

Teodora Coman
Iubirea nu este „corecția” lui Franzen

nu am fost în stare decât de patru texte cu iubire parţial inclusă
printre celelalte metehne;
acum relaţia e atât de avansată, că aş putea trece la al cincilea:
17 ani de când ne cunoaştem
şi 12 de la căsătorie
totul a trecut pe pilot automat
fără să ne dăm seama
că mitul efortului cu care se ţine o flacără vie
a cedat în faţa inerţiei
sau a obişnuinţei.
If I had my youth back again, I prefer existing
rather than doing.
contează enorm distribuirea corectă a sarcinilor de întreţinere
a casei şi a ruşinii de celălalt; să menţii stropul ăla de pudoare
care te-a ridicat în ochii lui/ei peste nivelul tău de realitate.
nu vreau să fac caz de monotonie, nici să o ridic în slavă
nu vreau să spun că suntem nişte Patersoni camuflaţi în slujbele noastre anoste.
ce vreau să bifez e faptul că a dispărut gelozia faţă de privirile aruncate de sexul opus pe stradă,
teama de a nu ajunge la oră fixă acasă
felul cum arăţi cum te îmbraci sau cum vorbeşti
că a dispărut cuvântul impresie
odată cu instinctul de falsificare din nevoia de atenţie
că ne dedicăm împreună cauzelor nobile
semnând petiţii împotriva corupţiei
că ne-am arătat tot ce se poate arăta
în situaţiile bune şi rele
că slăbiciunile fiecăruia
au rămas intacte
că lumina care ne-a orbit la început
poate fi privită în față, fără să lăcrimezi, fără retorici metafizice
ca un soare cu formă perfect definită
de propriul crepuscul
doar așa, obosit, universul ne e pe măsură
și nu mai prezintă nici un pericol
there, where love has eyes and is not blind.

 

Diana Iepure
metamorfoze

nu mai pot fi atât de exuberantă cum am fost
nu mai pot să plâng în public nici să râd din ambii plămâni
nici să trec peste ceartă şi să vin lângă tine
să te cuprind cu picioarele
ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat
am în mine sute de cuvinte indecente
care ar suna frumos
dar acolo rămân
de frică să nu le audă şi altcineva
mai ales copiii
în iarna asta am încărunţit
şi m-am metamorfozat de patru ori pe lună
încercând sa-mi găsesc culoarea perfectă
şi hainele care să ascundă discret
bătrâneţea

Din volumul „O sută cincizeci de mii la peluze”, CDPL, 2011

 

Ştefan Manasia
Poeţii, vasele comunicante, biotehnologia, dragostea

Vreau să mor la 30 de ani, spune Acosmei,
Şi se apropie binişor de 50.
Toţi am rîs. Vreau să fiu fericit,
Mă gîndesc ascunzîndu-mi
În palmă zîmbetul. Carnea pe mine
A ars de atîtea ori, Irina, ca a sărmanilor
Incendiaţi de fanaticii lumii.
Am căutat dragostea în mărăcinişuri
Ademenit de trandafiri şi putreziciune.
De atîtea ori m-am prefăcut mort, între
Dărîmături, oprindu-mi sîngerarea
Cu palmele unite pe abdomen
Ca adolescentul lui Salinger: am plîns
Mări de crustacei şi viermi inelaţi.
Am privit norii, ciorile, sturzii,
Legănatul mesmerizant al trecătoarelor.
Am auzit – întotdeauna, şocant de precise –
Cuvinte: Duduie, dă-te cu cremă de plajă pe umeri!
Dacă-mi mai zici o dată duduie, te omor!
Şi bunica şi fetiţa au devenit biţi
În memorialul acesta însîngerat.
Am căutat ca un lup solitar dragostea,
Ca un lup enorm şi incandescent,
Ca un poet latin cu lyră de rubin,
Exilat pe faleza Pontului Euxin.
Dai la o parte stolonii,
Ştergi cu mîneca geamul securizat.
Apropii cardul – chepengul s-a deschis.
Memorialul şi-aprinde hologramele şi luminile:
Tu nu mai ştii dacă e realitate, magie, renaştere, vis.
Uită-te îndărăt, sînt aici.
Strigătul meu îţi taie picioarele
Şi cădem amîndoi în acelaşi abis:
Magnifica
Pisică persană
Călăreşte
Avatarul lui Adonis

   

                                                                Octavian Soviany
                                                                                   ***
Eşti aici
şi când nu eşti aici.
Stai picior peste picior
pe un scaun
şi vorbim despre întuneric.
Ai ciorapi negri.
Limba mea este neagră
de atâta singurătate,
iar cuvintele mele
seamănă cu jucăriile
unui copil idiot.
Lasă-mă
să-mi trag peste faţă
ciorapul tău negru
şi să-ţi miros
încheieturile,
La noapte
o să culeg de pe
coapsele tale
margarete sălbatice.

Robert Şerban
Tare și rar

mă opresc din citit
pun cartea jos
lângă pat
îmi așez mâinile pe piept
una peste alta
și închid ochii

poziția asta
te îngrijorează de fiecare dată
fiindcă de fiecare dată
după câteva secunde de tăcere
îmi spui
tare și rar
că mă iubești

Recomandare Literomania

Scrie un comentariu