Nr. 250 Primite la redacție

Un poem de Andreea Buşe

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei vă propunem un poem semnat de Andreea Bușe.

 

Firmamentul vechilor amanți
Le firmament des vieux amants

 

Puisque mon cœur se serre
j’écris des lignes
pour me soulager
le toi.

 

De la tine la celălalt este o distanță nebuloasă.

Până la plajă nu mai este mult.

Derutat,

simți greutatea cuvintelor, în timp ce tăceri discrete te înconjoară.

Îl priveşti ca pe un miraj. Te lași ademenit în transă, glisezi frânturi de idei, mimesis.
În dezordinea gândurilor, prinzi capturi de inspirație. Ai vrea să reînvii niște amintiri calcinate.

De ce îți ții inima în văzul lumii? Nu cumva ar putea cineva, trecând în grabă, să o rănească?

La umbra marilor adevăruri,

te-ai dezbrăca de tine

și ai fugi

departe

sufletul tău ar putea în sfârșit să se înalţe

în sublimul unui

catharsis.

S-ar zice că dansezi alături de ceilalţi, dar favorizezi solitudinea.

Aceiaşi.

O perpetuare a spiritelor ca un refren necesar. Să râzi, să plângi și să iubești. Esența.
Lumea se conturează într-o sinecdocă. Doar arborii, ca martori silențioși ai existențelor voastre.

Îți trebuie volume infime ca să faci proporții.

recul

ochii ți-au sclipit, înoată deasupra

efervescență

Lumina, umbra și adevărul

a culmina

Dincolo de tine, nu e un gol evanescent.

Devii uneori așa profund că te iluzionezi crezând că atingi secrete ale lumii-

Irizaţii incandescente ți-au atins creștetul.

Prezența lui este o inaugurare. Un mentor este o izbucnire a ta.

Nu vă supărați, cred că vi s-a prins sufletul de mine.

Pentru că modernitatea este o fugă de sine,

un nomad rătăcește printre frământările unei clipe.

La crepusculul melancoliilor,

manifestații leneșe

furtiv

variații emoționale,

ca o victimă care își caută agresorul.

În viețile voastre sedimentare,

fărâme îți susură

cad pe aici și pe acolo, în colțurile obscure ale unor dorințe comune.

Simbioză

Dragostea nu este o persoană, este un tot unitar.

Continuă. Care este scopul? Care este sensul?

Lasă-ți spiritul locuit. El este răspunsul.

Pénerf.

 

Andreea Buşe are 29 de ani și este doctorandă în anul I în cadrul Școlii Doctorale „Alexandru Piru” a Universității din Craiova, francofonă și francofilă. De-a lungul timpului, a mai publicat în reviste de cultură precum „Mozaicul”, „Ramuri”, „EgoPhobia” și „Actualitatea Literară”. A debutat în lumea literară cu romanul „Iubire la juma’ de preț”, Ed. Aius, 2013.

 

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Prima pagină Rubrici Primite la redacție Un poem de Andreea Buşe

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds