1.
Vine de la muncă și trece prin fereastra oled
Tata, strigă băiatul, dar el nu este prezent
A rămas doar țesut animalic, static
Ochii debusolați
Tată, strigă micuțul
Nimic
O liniște ecranată
Spațiu, punct, spațiu
Corpul inert nu răspunde la mesaje subliminale
Nu tolerează cuvinte
Imagini familiale
Frunzele cad când e înnorat, realitatea
Își continuă drumul sezonal de melc
Fără să-i pese.
2.
Deschide ușa, iubirea proiectată-n retină
Ecranat și suprasaturat de cerințe infantile
Schițează un zâmbet tras de păr
Nu știe dacă e momentul să se răstească sau să o implore
Seara învelește cavoul bca-urilor și al ecranelor oled
Cuvintele sunt inutile atunci când visezi
Totuși, vorbesc în somn și gesticulează
Ca doi îndrăgostiți.
3.
Amintirile sunt cojile de ceapă din bucătăria bunicii din Batia
Coperțile cărților uitate în geamlâc invadate de păienjeni
Resturile de la masa celor care nu se pot sătura niciodată
Amintirea e o acadea în mâna unei fetițe care se-ntoarce din excursie.
4.
Soarele se-ntinsese peste pietrele din bătătură
Hududoiul înghițise păsările
Bunicii erau la câmp și el cu Herzen în mână
Privea cerul decolorat/ călăreții traversând
Lumina se mutase în hematii și
Nu plătea chirie nimănui
Nu veneau facturi
Limpezimea gândurilor proprii era apa de la fântână
Mai târziu nu s-a mai întâlnit cu acest sentiment.
Scrie un comentariu