https://paypal.me/literomania?locale.x=ro_RO
G.E.N. Nr. 145

Viața utopică a animalelor de companie

PREMII, DECORAȚII, INSIGNE

Se cunoaște lista lungă a candidatelor la Premiul Petrona, pentru cel mai bun roman nordic apărut în limba engleză în 2019. Sînt 37 de romane scrise de autori nordici sau care se petrec în țările din nordul Europei.

Premiul a fost instituit în memoria lui Maxine Clarke, editoare britanică, specialistă în literatura scandinavă, care a decedat în 2012, și a luat numele blogului ei.

Premiul de anul trecut i-a revenit lui Jørn Lier Horst, pentru romanul „The Katarina Code”.

*

Juriul grupului „Cărţi fără pereche” de pe Facebook a acordat un premiu pentru promovarea benzilor desenate în România. Acesta a revenit Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.

VOCEA RASPÎNDACULUI NAȚIONALE. Știri din țară și din lume. Tîrguri de carte, festivaluri, chermeze și bairamuri. Cancanuri, freze, temenele. Fandomități. Capra vecinului. Web Side Story.

FANDOMITĂȚI. De-ale noastre, de pe-aici. Sau de pe-acolo. Cu ai noștri. Sau cu ai lor pe-aici.

Într-un articol despre cele mai așteptate traduceri în limba rusă din 2020, Esquire Russia menționează, alături de cărți de Paul Auster și Julian Barnes, volumul „Scîrba sfîntului cu sfoară roșie”, de Flavius Ardelean: „Anul acesta așteptăm un fantasy românesc absolut uimitor, pentru care cititorul trebuie să se bazeze mai mult nu pe experiența anterioară cu literatura de acest gen, ci pe senzațiile legate de, să zicem, povești groaznice, în care există întotdeauna, pe lîngă frică, un loc pentru ceva plăcut, o senzație de anticipare a unei povești magice. Romanul începe literalmente cu scîrțîitul roților – scheletul poreclit Bartolomeus Pumn de Oase îi povestește unui călător istoria Sfîntului Taush, creatorul celor mai ciudate minuni… Dar nu este posibil să reducem acest roman la o simplă relatare, lumea creată de Flavius Ardelean nu se aseamănă deloc cu fantasy obișnuit, de aceea, cel mai bine ar fi să urmăriți pur și simplu povestea – într-o traducere ideală, ritmică și, de asemenea, complet magică a Nataliei Osoianu.”

*

1 februarie. În cadrul Festival du polar Bloody Fleury desfășurat la Fleury-sur-Orne, Franța, Lucian Dragoș Bogdan a participat la o masă rotundă unde, alături de Jacky Schwartzmann, a vorbit despre „Femeia din portbagaj” / „Le coffre”, romanul polițist scris împreună de cei doi autori.

*

8 februarie. Clubul Antares în colaborare cu Mihai Ionuț Grăjdeanu, creator de bandă desenată, organizează prima ediție a expoziției „Maeștri ai benzii desenate science-fiction românești”, perioada 1960-1989.

Vernisajul va avea loc pe 8 februarie 2020, la Biblioteca Județeană „George Barițiu”, Secția pentru Copii și Tineret – Centru de Excelență, strada Iuliu Maniu nr. 6, Brașov, începând cu ora 13:00.

După vernisaj va avea loc un atelier de benzi desenate pentru copii (7 +) coordonat de Mihai Ionuț Grăjdeanu.

Expoziția cuprinde benzi desenate, articole și ilustrații de coperte aparținînd lui Valentin Tănase, Sandu Florea, Puiu Manu, Albin Stănescu, Viorel Pîrligras, Ion și V. Mihăescu, Elena Mihăescu, Pompiliu Dumitrescu, Marian Mirescu, Valentin Iordache, E. Dumitrache și Radu Marian pe scenarii de Horia Aramă, Sorin Ștefănescu, Ion Hobana, Tudor Popescu, Rodica Popescu, Aurel Weiss și Emilia Căldăraru.

Invitați de onoare: Valentin Tănase și colecționarul de benzi desenate Szász Andrei.

*

26 martie 2020. Ora 19.00. Librăria Humanitas Cișmigiu. Întîlnire cu M. J. Arlidge, autor de romane polițiste, cinci dintre ele fiind publicate în limba română la Editura Trei: „Ghici cine moare primul” (2015, traducere de Lucian Niculescu), „Ghici ce-i în cutie” (2015, traducere de Lucian Niculescu), „Casa păpușilor” (2016, traducere de Laura Karsch), „Ghici care-i mincinosul” (2017, traducere de Monica Șerban), „Băiatul pierdut” (2019, traducere de Ciprian Șiulea).

CAPRA VECINULUI. Și? Capra vecinului ce mai face? Bine-sănătoasă? Ia să vedem ce se mai întîmplă prin lume, ce mai fac scriitorii. Ai lor.

Printre autorii de romane polițiste necunoscuți publicului român, dar cu mare succes în Europa, se numără și poloneza Katarzyna Bonda (n. 1977), autoare care a vîndut doar în Polonia peste două milioane de exemplare din cărțile tetralogiei „The Four Elements of Sasha Zaluska”. Drepturile de editare a cărților ei au fost achiziționate în 14 țări, de edituri importante precum Hodder&Stoughton și Penguin Random House.

*

Editura Sonia Draga din Polonia a achiziționat drepturile de publicare pentru șase volume ale seriei „Jana Berzelius”, a scriitoarei suedeze Emelie Schepp (cea de-a șasea carte va apărea în Suedia în toamna acestui an). O altă scriitoare de succes, foarte iubită de public, care i-a adus trei ani la rînd Premiul Specsavers „Autorul Anului” (2016, 2017, 2018), dar încă necunoscută cititorilor români.

*

Noul roman al Camillei Läckberg, „En bur av guld”, a fost cea mai vîndută carte în Suedia în 2019, cumulînd toate formatele (hardcover, paperback, e-book și audio-book). Volumul a apărut în limba română în 2019 la Editura Trei, cu titlul „Colivia de aur” (traducere de Laura von Weissnberg).

Cărțile ei din seria „Fjällbacka”, seria care i-a adus celebritatea, au fost vîndute în peste 22 de milioane de exemplare în peste 60 de țări.

 *

Pe 2 aprilie o să apară în Suedia romanul „Det sista livet” (titlul de lucru în limba engleză este „The Bucket List”), scris de Peter Mohlin și Peter Nyström. N-ar fi nimic neobișnuit aici, ca doi suedezi să scrie un roman polițist. Numai că romanul ăsta – încă neapărut! – a fost vîndut deja în 10 țări, printre care Finlanda, Norvegia, Italia, Germania, Israel, Polonia.

*

Avem coperta volumului semnat de Eva Björg Ægisdóttir care va apărea la Orenda în această primăvară, „The Creak on the Stairs”. Romanul este cîștigătorul primei ediții a concursului organizat de Yrsa Sigurðardóttir și Ragnar Jónasson, menit să descopere noi scriitori islandezi. Volumul va apărea pe 28 martie în format e-book, iar pe 28 mai în format paperback.

*

Daneza Katrine Engberg (n. 1975) a debutat în 2016 cu volumul „Krokodillevogteren”, primul din seria „Copenhaga”. I-a adus autoarei cîteva nominalizări (debut, cartea anului) și a fost vîndut în 17 țări. Ediția în limba engleză a apărut pe 14 ianuare la Simmon&Schuster, cu titlul „The tenant”. Seria „Copenhaga” a ajuns în 2019 la patru romane.

*

Islandeza Lilja Sigurðardóttir (n. 1972), cunoscută cu seria „Reykjavik noir” („Snare”, „Trap” și „Cage”  – titlurile englezești), a publicat un nou roman la sfîrșitul anului trecut: „Helköld sól”.

Cărțile ei au fost vîndute în 14 țări, printre care și România. La noi, cărțile ei vor apărea la Crime Scene Press.

CU NASUL PRIN REVISTE. Reviste, fanzine, bloguri, ce-o mai fi.

19 ianuarie. Pe blogul European SF Péter Marton scrie despre „East of a Known Galaxy”, antologia de proză SF românească realizată de Daniel Timariu (Tritonic, 2019).

22 ianuarie. A apărut un interviu cu Ana-Maria Negrilă pe Twistinmysobriety.

4 februarie. Liviu Szoke scrie despre „Ultimul om bun”, de A.J. Kazinski pe fan SF.

A apărut numărul 2 al revistei Galaxia 42. Din cuprins: proză de Cătălina Fometici, Florin Giurcă, Allex Trușcă, Robert Gion, Miloș Dumbraci, Lavinia Călina, Rodica Bretin, Peter Watts, Frank Roger, Stephen Palmer, articole de Marian Truță, Alexandru Lamba, Miloș Dumbraci, Cristian Vicol, Florin Giurcă, Alexandru Maniu, Lucian-Vasile Szabo, Antoaneta Antonov, Darius Hupov, Florin Stanciu, un interviu cu Lavinaia Călina realizat de Alexandru Lamba, care semnează și editorialul.

O nouă revistă dedicată fantasticului, utopiei și distopiei este UtopIQa. Din sumarul primului număr: proză de Edgar Allan Poe, Teodor Hossu-Longin, Oliviu Crâznic, Liviu Surugiu, articole de Dodo Niță, Cristian Vicol, Christian Crăciun, Petru Solonaru și un interviu cu Mihail Iordache, realizat de Doina Roman.

PÎNZE, STICLE, LEDURI. Ecrane mici, ecrane mari, și fete, și băieți.

Au început filmările la cel de-al 39-lea episod „Beck”, din seria realizată după romanele lui Maj Sjöwall și Per Wahlöö. Pînă la final vor fi 42 de filme, seria cea nouă urmînd a avea patru episode. În rolul lui Martin Beck îl vom revedea pe Peter Haber, un alt personaj așteptat de fani fiind Steinar Hovland (Kristofer Hivju).

*

Sala Polivalentă din Dumbrăvița va găzdui pe 30-31 mai Festivalul de Film SF&F Galaxia Imaginarului (The Galactic Imaginarium Film Festival). Festivalul propune vizionări de filme SF și Fantasy, precum board games, video games etc. Invitat de onoare: Miltos Yerolemou (Syrio Forel din serialul „Urzeala Tronurilor”).

*

Ediția a 2-a a Nordic Film Festival va avea loc la București, la cinematograful Elvira Popescu, în perioada 19 -23 februarie. Cinefilii vor avea ocazia de a viziona 18 filme din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia.

Festivalul este organizat cu sprijinul Institutului Francez din București și este susținut de Ambasada Regatului Danemarcei, Ambasada Republicii Finlanda, Consulatul Onorific Al Republicii Islanda, Ambasada Regatului Norvegiei și Ambasada Suediei la București.

À LA CARTE.

Meniu de cărți. Cărți aruncate din turn. Afară-i vopsit gardul. Am citit pentru dumneavoastră. Dacă doriți să revedeți. Viața-i scurtă, ochiul mic.

CĂRȚI ARUNCATE DIN TURN. Altfel? Editurile noastre ce mai fac, cu ce se mai ocupă?

Cărți apărute în ultima vreme: Michael Connelly – „Tura de noapte” (RAO), Nick Clark Windo – „Feed. Înlocuirea” (Leda Edge, traducere de Liviu Szoke).

În curînd: Justin Cronin – „Oraşul oglinzilor”, a treia parte din seria „Transformarea” (Armada, 20 februarie, traducere de Andreea Florescu), Suzanne Collins – „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” (Armada, 19 mai, lansarea internațională, inclusiv la noi, traducere de Ana-Veronica Mircea), Stefan Ahnhem – „Motivul X” (Litera, februarie, traducere de Dana-Ligia Ilin) și noutățile de la Paladin: Isaac Asimov – „Roboții și Imperiul”, al cincilea volum din seria „Roboții” (traducere de Alexandra Fusoi), Dmitri Gluhovski – „Metro 2035” (traducere de Silviu Genescu), Ann Leckie – „Trădare ancilară” (traducere de Petru Iamandi), Neil Gaiman – „Băieții lui Anansi” (traducere de Liviu Radu).

Avem coperta noii ediții din „Anihilare”, de Jeff VanderMeer, care va apărea în acest an la Armada.

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL. Nu vorbim de leoparzi aici.

Coperta vinde, se zice, și nu știu cît de adevărată este afirmația pe o piață de carte foarte mofturoasă, cum este cea din România. Știu însă că există cărți pe care le-aș cumpăra numai să le pot vedea în bibliotecă. Cum ar fi:

Seria „Clockwork Century”, de Cherie Priest. „Boneshaker” (2009), „Dreadnought” (2010), „Ganymede” (2011), „The Inexplicables” (2012), „Fiddlehead” (2013). Ilustrația copertelor de Jon Foster, designul de Jamie Stafford-Hill.

Seria mai cuprinde trei nuvele: „Clementine” (2010), „Tanglefoot” (2014), „Jacaranda” (2014).

AM CITIT PENTRU DUMNEAVOASTRĂ.

De bine, de mai puțin bine, de citit.

Animal de companie

 Camilla Grebe – „Jurnalul dispariției mele”

Titlu original: „Husdjuret” (2017)

Traducere din limba suedeză de Ioana Ghișa
Editura Trei, 2019, colecția Fiction Connection

Autoarea

Camilla Grebe s-a născut la Älvsjö, lîngă Stockholm, în 1968. Pînă acum a publicat cinci romane în seria „Siri Bergman”, scrisă împreună cu sora ei Åsa Träff (primul dintre ele a fost publicat la Editura Trei, în 2012, cu titlul „Ar fi putut fi Paradisul”, în traducerea lui Doru Mareș), trei romane în seria „Moskva Noir”, scrisă împreună cu Leander-Engström Paul, și patru romane pe care le-a semnat singură, în seria „Flickorna och mörkret” („Fete în întuneric”): „Älskaren från huvudkontoret” (2015, publicat în limba română cu titlul „Gheața de sub picioarele ei”, Editura Trei, 2017, traducere din limba engleză de Andrei Dósa), „Husdjuret” (2017, publicat în limba română cu titlul „Jurnalul dispariției mele”, Editura Trei, 2019, traducere din limba suedeză de Ioana Ghișa), „Dvalan” (2018) și „Skuggjägaren” (2019).

„Jurnalul dispariției mele” i-a adus Camillei Grebe premiul pentru cel mai bun roman al anului 2017 acordat de Academia Suedeză a Autorilor de Romane Polițiste (premiu pe care, doi ani mai tîrziu, avea să-l ia și pentru „Skuggjägaren”) și Premiul „Cheia de Sticlă” pentru cel mai bun roman polițist nordic.

Ar mai fi de menționat că drepturile pentru ecranizarea romanului „Gheața de sub picioarele ei” au fost achiziționate de New Line Cinema.

Povestea

La doi ani după întîmplările din precedentul volum, profilerul Hanne Lagerlind-Schön și inspectorul criminalist Peter Lindgren anchetează un caz vechi de crimă, redeschis la opt ani după ce, în 2009, niște adolescenți au găsit cadavrul unei fete. Malin Brundin, o tînără polițistă, este inclusă și ea în echipa care investighează cazul, ea fiind cea care, în 2009, găsise craniul victimei. Apoi cei doi polițiști veniți de la Stockholm dispar, Hanne este găsită la marginea unei păduri neamintindu-și nimic din cele întîmplate și fără jurnalul în care-și nota tot, absolut tot, pentru a face față demenței din ce în ce mai prezente, iar Peter este de negăsit.

Și așa ancheta se rupe în două, mai precis echipa rămasă trebuie să gestioneze acum atît crima cea veche, cît și dispariția lui Peter.

Cartea

La fel cum a făcut în romanul precedent, Camilla Grebe scrie povestea folosind două puncte de vedere, ale lui Malin și Jake. Malin este polițista locală, logodită cu Max, un tînăr cu o poziție foarte bună în Stockholm, care i-ar putea oferi șansa de a pleca definitiv din Ormberg, un sat în care toată lumea știe pe toată lumea, în care industria de odinioară a dispărut fără a fi înlocuită cu altceva, iar în clădirea unei fabrici dezafectate funcționează un centru pentru refugiați, un sat caracterizat prin cîmpii nesfîrșite și păduri tăcute, unde viața înseamnă seri în fața televizorului, cu chipsuri și vin, și vizite regulate la supermarket pentru cumpărăturile săptămînii. Jake este un tînăr de 15 ani, aflat în căutarea unei identități care să-i rezove și dilema „e în regulă să bați femei și să le legi, dar nu să te îmbraci ca ele?”. Ba chiar am putea număra încă un punct de vedere, cel al Hannei, a cărei viziune asupra lucrurilor ne este înfățișată în paginile jurnalului ei, stratagemă ce-i oferă autoarei posibilitatea de a prezenta întîmplări pe care nimeni altcineva n-ar avea cum să le știe, dar fără de care ar fi foarte greu de urmărit ancheta. Fiecare din cei trei naratori își analizează propria viață și relațiile cu cei din jur – fie că e vorba despre familie, fie că e vorba despre colegii de școală sau de serviciu, fiecare se raportează la Ormberg, la Stockholm sau la întreaga Suedie și descoperim astfel că problemele de existență (sau subzistență) sînt oarecum aceleași indiferent unde ar trăi,  pentru că sînt generate de oamenii cu care cei trei vin în contact. Avem din nou elementul care a adus succesul literaturii numite „nordic noir”, relația biunivocă între individ și societate, în condițiile în care toată lumea se uită cu admirație la  modelul social nordic, model care are însă și zone lui de umbră, care țin poate de politică, poate de individ, de om.

Apare din nou problema imigranților, cu diversele căi de rezolvare: tolerarea, asimilarea, integrarea. Iar lucrurile nu sînt simple, ele țin de puterea fiecăruia de a înțelege fenomenul, de a vrea să-l înțeleagă, de a-și pune viziunea proprie alături (sau împotriva) viziunii politice a momentului. Mi-a părut însă că Grebe trece cumva pe lîngă subiect, îl pomenește, dar fără să insiste, fără să-i dea consistență. De ce? De ce doar îl pomenește? Doar atît se poate acum, în condițiile social-politice (incluzînd political correctness) de azi? Nici ea, nici Kristina Ohlsson, în cărțile ei (cel puțin în cele două apărute în românește, în colecția Enigma de la Univers) nu insistă, nu fac din asta un subiect. Stefan Ahnhem la fel. Ted Lapidus, Emelie Schepp, Liza Marklund se apropie și ei. Acum, după ce am înșirat și alți autori suedezi care au pus pe masă problema imigrației, îmi pare că da, Camilla Grebe a făcut în „Jurnalul dispariției mele” mai mult: a făcut din imigrație un subiect. Iar metafora din titlul original îi împlinește demersul.

Și dacă tot am ajuns la titlu, să vorbim despre el. De data asta nu s-a ales titlul dat de englezi („After She’s Gone” – care îmi pare cel mai nefericit, este atît de vag, încît poate însemna orice) și bine a făcut editorul, s-a ales varianta franceză („Le journal de ma disparition”), un titlu poetic, frumos, care sună bine, are legătură cu o mare parte din carte, dar… nu despre asta vorbește Camilla Grebe, chiar dacă o face pe Hanne să scrie „Eu sînt povestitoarea, dar și povestea”. Cred că dacă autoarea ar fi vrut să pună accentul pe Hanne, făcea din ea personajul principal, scria o carte despre ea. Dar n-a fost, n-a fost așa – vorba poetului. Titlul original – „Husdjuret” (care înseamnă animal de casă, animal domestic, animal de companie – apar toate formulările în text) – sintetizează exact povestea pe care a vrut s-o spună Camilla Grebe. Chiar dacă e mai puțin poetic, poate și mai puțin vandabil. Așa că problema pe care o pun e asta: care este momentul în care editorul trădează autorul?

Camilla Grebe pune multă literatură în romanele ei polițiste, frazele ei oferă satisfacții estetice oricărui cititor de literatură, este o adevărată încîntare să-i urmărești firele narative, construcția personajelor și curgerea frazelor. Camilla Grebe este, pentru mine cel puțin, în cercul foarte restrîns al autorilor suedezi de romane polițiste pe care i-aș  citi oricînd, care m-au adus, poate, în situația de a face o pasiune pentru acest gen, alături de Erik Axl Sund, Stefan Anhem, Niklas Natt och Dag.

Susține Literomania

Despre autor

Michael Haulică

Michael Haulică

Michael Haulică a absolvit Facultatea de Matematică, specializarea Informatică, a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974. A publicat poezie, proză, articole.
A fost redactor al suplimentelor SF „Supernova” (1993 – 1995) şi „Alternativ SF” (1995 – 1997), în anul 2000 a fondat revista „Lumi Virtuale” (în format electronic, 2000 – 2004), apoi blogurile „Zepelinul cuantic” (octombrie 2007 – februarie 2008), „Microtexte” (februarie – aprilie 2009) și „BookReport” (25 mai 2017 – 3 octombrie 2017). A fost redactor-şef al revistelor „Brașov Visitor” (2003 – 2005, pe hârtie, în limba engleză), „Lumi Virtuale” (în varianta pe hârtie, 2004 – 2005), „Fiction.ro” (2005 – 2007, pe hârtie), „Nautilus” (februarie 2008 – iunie 2010, on-line), „Galileo Online” (iunie 2010 – martie 2012), „Galileo” (2015, pe hârtie). În perioada 2006-2007 a fost redactor-şef al Editurii Tritonic şi coordonator al colecţiilor „fiction.ro” şi LIT., apoi redactor-șef al editurii Millennium Books (2008 – 2012), coordonator al colecției „Ficțiuni”, în perioada 2012 – 2016 a fost redactor în cadrul Grupului Editorial Art, coordonator al colecțiilor de SF și fantasy ale editurii Paladin, iar în 2016-2017 a coordonat din nou colecțiile SF și fantasy ale editurii Tritonic. A susţinut rubrici despre literatura F&SF în „Observator cultural”, „Dilemateca”, „Știință & Tehnică”. Alte publicații în care a scris frecvent: „Obiectiv cultural”, „Ziarul de duminică”, „Tomis”, „Astra”.
Volume publicate: „Madia Mangalena” (Institutul European, 1999; Eagle Publishing House, 2011, print și ebook; Millennium Books, 2015, ediție adăugită – premiile Vladimir Colin 2000 și RomCon 2002); „Despre singurătate și îngeri” (Ed. Karmat Press, 2001 – premiul SIGMA 2002), „Așteptând-o pe Sara” (Ed. Millennium Press, 2005; Ed. Tritonic, 2006; Millennium Books&TexaRom, 2012, ebook; Millennium Books, 2016, ediție adăugită), „Nu sunt guru” (Ed. tritonic, 2007 – culegere de articole), „Povestiri fantastice” (Millennium Press, 2010; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „... nici Torquemada” (Millennium Books, 2011; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „Transfer” (Ed. Millennium Books, 2012; Millennium Books&TexaRom, 2013, ebook; Millennium Books, 2014, ediție adăugită – Premiul Vladimir Colin 2014), „O hucă în minunatul Inand” (Ed. Millennium Books, 2014), „9 1/2 elegii” (Ed. Tritonic, 2016).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: