Frecvent în comunicarea pe rețelele de socializare, în formule precum vibe bun, pozitiv, „chill vibe” ori „bad vibe” sau chiar – am găsit într-un comentariu despre o carte – „un vibe de anime de aventuri”, termenul luat din engleză semnifică senzația, energia, vibrația, atmosfera, „feelingul” emanat de un loc, de o persoană, de o situație, de un gen de muzică etc. Obișnuiți deja să plonjăm în lumile virtuale, începem să ne raportăm la ceea ce ne înconjoară cu aceeași intuiție afectivă, cu aceeași senzație totalizatoare, colorată adesea direct în confortabil sau inconfortabil, plăcut sau neplăcut, relaxant ori dimpotrivă. Când intră într-un restaurant sau când citește o carte, contemporanul nostru se lasă mai întâi invadat de o intuiție, de o vibrație subtilă care îl determină să categorisească fără dubiu cartea sau restaurantul respectiv, dincolo de orice argument sau demonstrație logică, în afara explicațiilor. Acestea din urmă pot fi aduse, eventual, laolaltă cu exemple, însă doar pentru a susține – pentru necredincioși ori pentru firile dubitative – vibe-ul resimțit din întâia clipă ori dat ca sigur pe instagram. Mai nou, orice eveniment/loc trebuie să aibă „good vibes” – da, se folosește și la plural – și să fie instagramabil, altfel nu se mai înscrie în sfera de interes a celui care caută socializarea ori distracția sau vacanța sau mai știu eu ce. Cred că „vibe” devine „Weltanschauungul” epocii noastre.
Sursă foto: aici
Scrie un comentariu