Moartea ideologiei (proze scurte)

Moartea ideologiei

Pe 11 decembrie 2016, Mannheim se întoarse către Althusser și, sorbind din cafea, spuse că, după părerea lui, aparatul ideologic de stat din România e mort și îngropat. Gramsci, de la cealaltă masă, strigă că idealismul românesc a fost ucis în 1991 în Piața Universității.

– Și zic asta gândindu-mă la Pilsudsky, domnilor! El a supus Kievul în doi timpi și trei mișcări și toată suflarea poloneză a fost încântată.

– Păi ce legătură are povestea asta cu Bucureștiul? întrebă Althusser.

– Are, n-are, e o poveste elocventă pentru moartea ideologiei la București. Adică mă refer la entuziasm, sublinie Gramsci, zâmbind subțire.

Doi ani mai târziu, nimerind într-o gaură de vierme, din întâmplare, după o ploaie de primăvară, Gramsci se trezi aruncat prin timp exact în Bucureștiul anului 1991, un bun prilej să-și verifice teoria pe care, de altfel, o prezentase la Bienala Ideologilor de la Roma, în 1967.

Vorbind despre Gramsci, profesorul Tiberiu mi-a zis că a reușit cumva să-l resusciteze în laborator, dar nu era sigur că toate genele fuseseră reproduse ca la carte.

– Dar pe mine m-ar interesa toate personajele acelui an, am strigat golind găleata de var, pregătindu-mă să văruiesc peretele sălii de conferințe. Aparatele mele au reușit să identifice urmele lor magnetice, așa că întreaga discuție trebuie să fie chiar aici, în preajma noastră, domnule profesor.

– E importantă pentru tine tevatura asta cu ideologia românească? E clar că lumea bucureșteană a pierdut contactul cu realitatea, fără să-și dea seama de asta, din cauza încălzirii globale.

Cișmigiu & comp.

– Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un polițist școlit la Moscova, un polițist școlit la Washington și un polițist fără pile!

– Asta e veche!

– Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un poet bursier la Leningrad, un poet bursier la Paris și un poet fără relații la Uniunea Scriitorilor!

– Asta e veche!

– Pe o bancă în Cișmigiu stăteau un deputat zombat la Moscova, un deputat zombat la Londra și un deputat nezombat. Adică încă un pic naționalist sau cam așa ceva.

– Ia stai, de când au ocupat zombi capitalele astea europene că n-am găsit așa ceva pe flux?! Tu râzi de mine? Socialiști, liberali, populari, conservatori, da! Dar zombi?!

– Zombi sunt pretutindeni. Adică vreau să spun că ne-au invadat.

– Tu nu vorbești serios! Ăștia din Guvern ce păzesc?! Atunci trebuie să-mi cumpăr un revolver, să mă înarmez cu ceva. Au ajuns în București? Sigur au ajuns, l-am văzut eu pe vecinul meu azi-dimineață, deputatul. Nu era în regulă! Avea colți de vampir.

– Vampirii n-au nici în clin, nici în mânecă, dragă, cu politica de pe Dâmbovița. Zombii sunt altă mâncare de pește. Sunt mână-n mână cu marțienii care au pus mâna pe SIF-uri.

– Da’ ce, politicienii au vreo treabă? N-au! Ei sunt manipulați și manipulabili! Îți spun eu, avem nevoie de arme, ne trebuie un tanc și niște grenade, gaze lacrimogene, un AG!

– Încă nu e sigur! Să vedem ce mai face DNA!

– Cum să nu fie! Gata, e clar ca lumina zilei! De la alegerile parlamentare din decembrie 2016 ni se trage, ascultă ce-ți spun eu! Ți-am zis să nu votăm cu marțienii!

Micul Paris

Colombina din Cotroceni a ţipat uşor înfiorată, s-a zbătut un pic şi şi-a dat sufletul, transformându-se într-o matrice informaţională de o jumătate de rotaţie. Monstrul acvatic, ascuns într-o conductă de sub Bulevardul Magheru, a trimis-o departe în străfundurile lui luând forma corăbiilor lungi pe care le îndreptau către ultimul sens, an de an, vitejii războinici ai sudicelor în încercările lor sângeroase. Armada a înfruntat forţele imperialelor trandafirii de dincolo de pânzele Hamoai care făceau să se rotească inelul magic din marginea arhipelagului Seto, o lume zăpăcită construită de navigatorii secretului. Vasul amiral s-a ciocnit cu el însuşi, iar torpiloarele s-au lovit între ele din cauza unui principiu rătăcit care-şi făcea mendrele prin cartierul Balta Albă. Călugării din Wankusai i-au luat urmă, dar nu au putut în nici un fel să fie pe potriva monstrului acvatic. O oarecare Tamerosa din Bakalor, oraşul şerpilor de mare, i-ar fi avertizat asupra acestui pericol, dar călugării nu au vrut să-i de ascultare. Înainte de a se desprinde de marile recife, au ţinut o slujbă secretă şi s-au închinat sirenelor din Nottanguya considerându-le fără de sfârşit. Aflându-şi moartea în instantaneul acvatic construit de teribilul monstru, călugării s-au săvârşit în chip eroic mânuindu-şi spada de foc împotriva unui duşman imaginar, crezând că sirenele îi puneau la încercare cu gând să-i atragă la alegerile parlamentare de partea socialiștilor. Corporalitatea lor, strânsă în mare grabă dintre stânci de un oarecare Kamceaitai, armurier la arsenalul din Tambole Tamboree, oraşul rătăcirilor, a fost vândută în bazarul din București, lângă Dragonul Roșu. DNA a cerut o razie, SIE a trimis un ofițer acoperit cu un registru să facă un scurt inventar, PNL s-a dezis. Să vă mai zic?!