Atelier Flash fiction stories Nr. 144

Moartea ideologiei (proze scurte)

Moartea ideologiei 

Pe 11 decembrie 2016, Mannheim se întoarse către Althusser și, sorbind din cafea, spuse că, după părerea lui, aparatul ideologic de stat din România e mort și îngropat. Gramsci, de la cealaltă masă, strigă că idealismul românesc a fost ucis în 1991 în Piața Universității.

– Și zic asta gândindu-mă la Pilsudsky, domnilor! El a supus Kievul în doi timpi și trei mișcări și toată suflarea poloneză a fost încântată.

– Păi ce legătură are povestea asta cu Bucureștiul? întrebă Althusser.

– Are, n-are, e o poveste elocventă pentru moartea ideologiei la București. Adică mă refer la entuziasm, sublinie Gramsci, zâmbind subțire.

Doi ani mai târziu, nimerind într-o gaură de vierme, din întâmplare, după o ploaie de primăvară, Gramsci se trezi aruncat prin timp exact în Bucureștiul anului 1991, un bun prilej să-și verifice teoria pe care, de altfel, o prezentase la Bienala Ideologilor de la Roma, în 1967.

Vorbind despre Gramsci, profesorul Tiberiu mi-a zis că a reușit cumva să-l resusciteze  în laborator, dar nu era sigur că toate genele fuseseră reproduse ca la carte.

– Dar pe mine m-ar interesa toate personajele acelui an, am strigat golind găleata de var, pregătindu-mă să văruiesc peretele sălii de conferințe. Aparatele mele au reușit să identifice urmele lor magnetice, așa că întreaga discuție trebuie să fie chiar aici, în preajma noastră, domnule profesor.

– E importantă pentru tine tevatura asta cu ideologia românească? E clar că lumea bucureșteană a pierdut contactul cu realitatea, fără să-și dea seama de asta, din cauza încălzirii globale.

 

Cișmigiu & comp. 

– Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un polițist școlit la Moscova, un polițist școlit la Washington și un polițist fără pile!

– Asta e veche!

– Pe o bancă, în Cișmigiu, stăteau un poet bursier la Leningrad, un poet bursier la Paris și un poet fără relații la Uniunea Scriitorilor!

– Asta e veche!

– Pe o bancă în Cișmigiu stăteau un deputat zombat la Moscova, un deputat zombat la Londra și un deputat nezombat. Adică încă un pic naționalist sau cam așa ceva.

– Ia stai, de când au ocupat zombi capitalele astea europene că n-am găsit așa ceva pe flux?! Tu râzi de mine? Socialiști, liberali, populari, conservatori, da! Dar zombi?!

– Zombi sunt pretutindeni. Adică vreau să spun că ne-au invadat.

– Tu nu vorbești serios! Ăștia din Guvern ce păzesc?! Atunci trebuie să-mi cumpăr un revolver, să mă înarmez cu ceva. Au ajuns în București? Sigur au ajuns, l-am văzut eu pe vecinul meu azi-dimineață, deputatul. Nu era în regulă! Avea colți de vampir.

– Vampirii n-au nici în clin, nici în mânecă, dragă, cu politica de pe Dâmbovița. Zombii sunt altă mâncare de pește. Sunt mână-n mână cu marțienii care au pus mâna pe  SIF-uri.

– Da’ ce, politicienii au vreo treabă? N-au! Ei sunt manipulați și manipulabili! Îți spun eu, avem nevoie de arme, ne trebuie un tanc și niște grenade, gaze lacrimogene, un AG!

– Încă nu e sigur! Să vedem ce mai face DNA!

– Cum să nu fie! Gata, e clar ca lumina zilei! De la alegerile parlamentare din decembrie 2016 ni se trage, ascultă ce-ți spun eu! Ți-am zis să nu votăm cu marțienii!

 

Micul Paris

Colombina din Cotroceni a ţipat uşor înfiorată, s-a zbătut un pic şi şi-a dat sufletul, transformându-se într-o matrice informaţională de o jumătate de rotaţie. Monstrul acvatic, ascuns într-o conductă de sub Bulevardul Magheru, a trimis-o departe în străfundurile lui luând forma corăbiilor lungi pe care le îndreptau către ultimul sens, an de an, vitejii războinici ai sudicelor în încercările lor sângeroase. Armada a înfruntat forţele imperialelor trandafirii de dincolo de pânzele Hamoai care făceau să se rotească inelul magic din marginea arhipelagului Seto, o lume zăpăcită construită de navigatorii secretului. Vasul amiral s-a ciocnit cu el însuşi, iar torpiloarele s-au lovit între ele din cauza unui principiu rătăcit care-şi făcea mendrele prin cartierul Balta Albă. Călugării din Wankusai i-au luat urmă, dar nu au putut în nici un fel să fie pe potriva monstrului acvatic. O oarecare Tamerosa din Bakalor, oraşul şerpilor de mare, i-ar fi avertizat asupra acestui pericol, dar călugării nu au vrut să-i de ascultare. Înainte de a se desprinde de marile recife, au ţinut o slujbă secretă şi s-au închinat sirenelor din Nottanguya considerându-le fără de sfârşit. Aflându-şi moartea în instantaneul acvatic construit de teribilul monstru, călugării s-au săvârşit în chip eroic mânuindu-şi spada de foc împotriva unui duşman imaginar, crezând că sirenele îi puneau la încercare cu gând să-i atragă la alegerile parlamentare de partea socialiștilor. Corporalitatea lor, strânsă în mare grabă dintre stânci de un oarecare Kamceaitai, armurier la arsenalul din Tambole Tamboree, oraşul rătăcirilor, a fost vândută în bazarul din București, lângă Dragonul Roșu. DNA a cerut o razie, SIE a trimis un ofițer acoperit cu un registru să facă un scurt inventar, PNL s-a dezis. Să vă mai zic?!

 

Susține Literomania

Despre autor

Ovidiu Bufnilă

Ovidiu Bufnilă

Ovidiu Bufnilă (n. 15 august 1957) este un eseist și prozator român de science-fiction. A absolvit Facultatea de Mecanică din Galați. Publică eseuri despre imagine și ficțiune în reviste și publicații din România și străinătate. Volume: „Jazzonia” (roman, ed. Plumb, 1992), „Moartea purpurie”, (povestiri, ed. Brâncuși, Colecția Science Fiction nr. 10, 1995), „Cruciada lui Moreaugarin” (roman, ed. Pygmalion, 2001), „Cadavre de lux, roman” (fundația Noesis, www.noesis.ro), „Inelul magic” (povestiri, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro), „Câmpuri magnetice” (roman, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro), „Meduza” (roman, Proscris, 2003), „Norii” (ed. Liternet, 2005, www.liternet.ro), „Ușa care se deschide” (2018, Editura Berg, București). Povestiri: „Penelopa” (1985, publicată în colecția de povestiri „O planetă numită anticipație”, Editura Junimea), „Trei pisici albe pe acoperiș” (1985, publicată în colecția de povestiri „Avertisment pentru liniștea planetei”, Editura Albatros, Fantastic Club), „Un aspect fundamental al opțiunii” (1985, publicată în colecția de povestiri „Nici un zeu în cosmos: culegere de texte de anticipație pe teme ateiste”, Editura Politică), „Mânie și prejudecată” (1986, publicată în colecția de povestiri „Povestiri despre invențiile mileniului III”, Editura Științifică și Enciclopedică), „Povestind, cel care doarme” (1986, publicată în colecția de povestiri „Povestiri ciberrobotice”, Editura Științifică și Enciclopedică), „Răscoala” (1987, publicată în colecția de povestiri „Cosmos XXI: întâmplări dintr-un univers al păcii”, Editura Politică), „Șapte oameni cu joben” (1990, publicată în colecția de povestiri „La orizont, această constelație...”, Editura Albatros, Fantastic Club), „Australia, a Story” (în engleză, 2018, publicată în „AntipodeanSF”, nr. 236, martie 2018, ed. Ion Newcombe), „Cruciada lui Moreaugarin” (1994, publicată în colecția de povestiri „Antologia Science-Fiction Nemira '94”, Editura Nemira, Colecția Nautilus, nr. 50), „Legiunea Diavolului” (1995, publicată în colecția de povestiri „Antologia Science-Fiction Nemira '95”, Editura Nemira, Colecția Nautilus, nr. 81-82).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: