„Vârstele muntelui” de Werner Lutz (III)

În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a treia parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.

6

Cenuşiul. Sunetele cenuşii. Treptele cenuşii. Cenuşiu cu părţi limpezi, cenuşiu pişcător, gâlgâitor şi cenuşiu străbătut de melancolie. Cenuşiul despărţirilor, al moşnegilor, al fumului. Cenuşiul înălţat şi aerisit al norilor şi cenuşiul dens al magaziei cu cărbuni. Cenuşiul gândurilor tulburi. Dantelării pietroase, cenuşiu împletindu-se peste stânci cenuşii. Cenuşiul gheţii, lăptos înspumată în apele munţilor. Cenuşiul ireal al ceţii, întruchipându-se în Merlen, Golem, Craiul Ielelor.

Se ia lumină de soare şi se amestecă cu noaptea ori cu miezul nopţii şi se obţine cenuşiu. Pentru că acest cenuşiu este incredibil de volatil şi nu rămâne nicăieri stabil, pictorul ia în loc de întuneric un pigment negru, negru de fum sau negrul viţei-de-vie, negrul cel mai preţios, desigur, pentru că e din tescovină şi lujeri de viţă-de-vie. Pictorul ia, deci, negrul cel mai drag lui şi îl amestecă, de asemenea, cu cel mai drag alb al lui. Cel mai nobil cenuşiu se obţine din culorile complementare, lac vegetal şi verde de smarald de exemplu, cum ştia Matisse să le amestece. Şi numele lui Morandi răsare în acest caz, naturile sale moarte, piesajele în tonuri cenuşii, cu lumina Italiei de sus, cu mirosurile Italiei superioare. Cenuşiul din Bologna, din Grizzina. Nimic să nu se uite. Imaginile pe care le purtăm în noi. Imagini, cenuşiu-in-cenuşiu, transparent, cenuşiul rănit, fără pigment de culoare, fără liant, pictat pe o pânză dată cu grund din care lipseşte materia chimică.

Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire ), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)

În imagine: Henri Matisse, „Munte”