Poeme de Ioana Florescu

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei vă propunem o serie de poeme semnate de Ioana Florescu.

blank space

golește-ți capul
controlează-ți gândurile,
sfaturi date de coaches de mindfulness,
pe mine gândurile mă țin pe loc.

ghemotocul negru ce scoate sunete de static
m-a secat de viață
când i-am permis ultima oară.

am privit cu atenție un perete alb pur
iar ghemotocul parșiv
a continuat să se miște,
să se rotească înăuntrul meu.

pereții albi și goi ai altora
sunt o coală albă, un nou început
golește-ți capul,
controlează-ți gândurile.

pereții mei rămân pătați
de regret, funingine și durere
golește-ți capul
controlează-ți gândurile,
pe mine nu mă iartă.

2. mama mă numește idealistă
și oftează când îmi spune
că o să mor cu principiile de gât
„principiile” degeaba există
iar lumea îmi râde în față că nu m-am maturizat destul.

am 23 de ani și îmi repet în minte „textul” când vorbesc cu funcționari publici sau curieri
de parcă ar urma să particip la casting la unatc.

prefer să cred în artă și în poezie când mă sting încet, prinsă în lanțurile corporației
clientul e stăpânul nostru și eu slujesc orbește banul.

am 23 de ani, dar car o povară mult prea grea pentru umeri atât de tineri
m-au maturizat tristețile și simțite pe plaiul unde m-ai făcut, mamă.

aici m-am născut dar nu am de gând să mor:
mă car dintr-o țară ce mă reneagă pentru idealism,
o țară plină de visuri, lipsită de viitor.

3. declutter to desintegration

îmi zace corpul apatic
în vârf de pat de zile
„get your shit together”
nimănui nu îi place un om care face umbră pământului aiurea.

între falsa fascinație pentru Marie Kondo sau alți „guru” ai organizării
și atingerea mediului înconjurător, steril, perfect
frec pete de pe suprafețe în mod obsesiv
spațiul fizic e singurul pe care îl pot controla
emoțiile mele sunt ca o sticlă cu apă minerală nedesfacută: gata să pocnească în orice moment
mai râmane un singur pas până la nevroză.

„does this spark joy?”
îmi răsună în minte ca dinăuntrul unor difuzoare pe care nu le pot da mai încet
fac digital detox până uită ceilalți de mine
unfollow și mute influencerilor toxici
zilnic mi se aduce aminte că sunt o femeie oarecare,
n-am câștigat vreun giveaway: „viața ta extraordinară” începe acum.

„the contact is not available”
iar agenda mea devine din ce în ce mai goală
mă eliberez de cei răniți și de cei ce m-au rănit
iar într-o zi numele tău pe ecran
nu-mi va mai smulge nici măcar un zâmbet.

4. mintea mea e alta
click dreapta și refresh
nu mă mai perturbă
un televizor lăsat noaptea în fundal,
ca să umplu golul vocii tale.

nu mai fug
mi-am plătit datoriile la zi
în mine nu mai exiști
ești un chiriaș care nu plătește,
nici măcar un leu pentru pagube.

dacă exista asigurare
pentru suflet
îmi luam pachet complet,
ca să îți acopăr daunele.

am închis televizorul
mintea mea e alta
click dreapta și refresh
vreau altceva, mă vindec,
white noise și visare.

viața poate fi bună și așa.

Ioana Florescu este masterandă în ultimul an la Facultatea de Comunicare și Relații Publice a SNSPA București. Scrie poezie de la 15 ani, iar de patru ani scrie și postează pe instagram din dorința de a experimenta o deschidere către artă, în contextul secolului XXI, în care lectura pare că ocupă planul secund în fața social media. De aceea încearcă să aducă poezia mai aproape de generația ei și de generațiile tinere.