Flash fiction stories – septembrie 2022: „Maluri de Prut” de Maria Sava

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Maluri de Prut

Maria Sava

O dimineață senină de vară. Prutul curge alene la vale purtând cu sine razele de soare ce se leagănă pe valuri la vale. În stufărișul de de pe malul stâng, un grănicer român își face de lucru încercând să pescuiască în apa tulbure câțiva baboi pe care să-i frigă la prânz cu tovarășii săi. De o parte și de alta a Prutului se întinde satul cu același nume, despărțit de apa care devenise graniță de stat între neamuri de sânge: unii au rămas cu românii, alții, cu rușii, dar români erau toți. Până când au învățat ce înseamnă încălcarea graniței unui alt stat, mulți dintre ei, obișnuiți în alte vremuri să treacă Prutul înot și să-și viziteze neamurile, au plătit cu viața. Pe „malul rusesc” se vede ca-n palmă ograda unui gospodar ce se întinde până aproape de fâșie. Omul își lega via și din când în când își punea mâna streașină la ochi și se uita către grănicerul care-și vedea de pescuitul lui și cu care se salutase cu gesturi scurte, greu de observat. Deodată, liniștea dimineții e spartă de chiotul unui copil blond, ca de vreo 5-6 ani, ce călărea de zor un băț și-l strunea ca pe un armăsar nărăvaș. Bărbatul l-a privit câteva clipe cu mare drag, dar și-a asprit vocea și l-a avertizat cu severitate:

-Ai grijă, Ștefănel, nu te duce la Prut, că-i mare „nacaz”.

Copilul s-a oprit părând că înțelege vorbele pe care, cu siguranță, nu le auzea pentru prima dată și a răspuns scurt:

-Da, tată!

Grănicerul român privește către copil amintindu-și cu duioșie de fratele lui mai mic, făcut „la bătrânețe”, cu care Ștefănel părea să aibă aceeași vârstă. Îl chema tot Ștefănel, în amintirea domnitorului pe care-l venerau toți moldovenii, doar că ai lui locuiau într-un sat din inima Bucovinei de sus. Copilul aleargă de zor călare pe „armăsarul” lui și ajunge pe malul apei tocmai acolo unde i se interzisese să meargă. Tatăl se luase cu treaba și nu l-a mai băgat o vreme în seamă. Într-un târziu, ridică ochii și îl vede tropotind cu sârg în nisipul umed de pe mal. Descoperise că acolo unde călca mai apăsat, rămânea apă în urma piciorului, lucru care-l uimea foarte tare. Tatăl îl privește cu furie și strigă la el:

-Măi, amarule,măi, blăstămatule, măi, trântore, ce ți-am zis eu să nu te duci pe graniță, că mă bagi la bocluc cu grănicerii? Vină repede la mine, tu-ți adormirea cui te-a făcut, că-ți rup gâtul, năcazule ce ești!

Copilul se desprinde de joaca lui și dă să vină către ogradă, dar văzând că tatăl își continuă treaba, se întoarce și începe să ia nisipul umed de pe malul apei la treierat cu mai mult spor. Nu știa și nu-i păsa că jocul lui încălca interdicțiile impuse de adulți. Ca orice copil, își găsise un loc de joacă și atât, și acel loc se afla pe malul apei care curgea prin spatele casei. Grănicerul uitase de undiță și de pescuit, și privea cu atenție la chipul roșu al copilului ce râdea la soare și se bucura de isprava lui. Simți dintr-odată că un vânt rece trece pe deasupra apei și îl văzu pe gospodarul de dincolo de Prut care venea cu pași mari și apăsați către copilul ce nu apucase să-l vadă. Se duse și îl înhăță cu furie de mână, și începu să-i care la palme peste fund, certându-l cu obidă:

-Măi, ghiavole blăstămat, măi, păcatule, măi, ce ți-am spus eu ție că nu ai voie pe graniță, că mă bagi la pușcărie? Și dă-i, și dă-i cu sete, să priceapă și ghiavolul cel mic cum stă treaba cu despărțenia dintre neamuri impusă de alții.

Maria Sava este absolventă a Facultății de Litere din Iași. A debutat în 2007 în revista „Atheneum” din Vancouver. Din 2009 până în 2015, este administrator și moderator în cadrul Proiectului Cititor de Proză – Republica artelor și redactor-corector la revista site-ului „Faleze de piatră”, în colaborare cu Emanuel Pope. Din 2010 este membră a Cenaclului de Anticipație „Quasar” din Iași. De asemenea, tot din 2010 este redactor la revista „Atheneum” din Vancouver. Cărți publicate: „Cartea iubirii” (eseuri literare), „Lacrimi de clovn” (proză), „Despre viață și moarte cu aceeași seninătate” (poezie), Ed. PIM, Iași, 2015, „Partea întunecată a lunii” (poezie) și „Biblioteca Babel” (eseuri) la Editura Saga din Israel (2018).