„Pântecele Parisului” (fragment II) de Émile Zola

Începând cu numărul 391 al Literomaniei, vă propunem un nou ciclu de traduceri semnate de Dominique Ilea, grupate, de data aceasta, în jurul mâncării („la bouffe”), al temelor gastronomice într-o diversitate de contexte culturale. În numărul de față, puteți citi un fragment din capitolul V al romanului „Le ventre de Paris”/ „Pântecele Parisului” (1873) de Émile Zola. (Literomania) 

 

Pântecele Parisului

Émile Zola 

 V

 

[…] În jurul lor [dna Lecœur, brânzăreasa; Sarriette, tânăra fructăreasă; dra Saget, o fată bătrână, n.t.], brânzeturile puțeau. Pe cele două rafturi ale prăvăliei, în fund, erau aliniate boțuri enorme de unt; unturile bretone, în panere, bălteau; unturile normande, înfășurate în pânzeturi, semănau cu niște contururi de pântece, peste care un sculptor ar fi azvârlit cârpe ude; alte boțuri, începute, cioplite de cuțitele late în chip de stânci abrupte, pline de văioage și spărturi, erau ca niște culmi năruite, aurite de paloarea unei înserări de toamnă. Sub masa-tejghea, din marmură roșie cu vinișoare cenușii, niște panere cu ouă adăugau o albeață de cretă; iar în lăzi, pe rogojini de paie, cilindri de bondon¹ puși cap la cap, rotocoale de gournay² înșirate unele lângă altele ca niște medalii, alcătuiau suprafețe mai întunecate, cu pete verzui. Dar mai ales pe masă, se îngrămădeau brânzeturile. Acolo, lângă bucăți de unt de-o livră, în frunze de sfeclă furajeră, se lăfăia un cantal³ urieșesc, ca despicat cu securea; urmau apoi un chester⁴, de culoare aurie, un gruyère⁵, asemeni unei roți căzute de la vreun car de luptă barbar, brânzeturi de Olanda⁶, rotunde ca niște capete tăiate, mânjite de sânge închegat, cu tăria aia de țeastă seacă ce le-a atras porecla de capete-de-mort. Un calup întreg de parmezan, printre mirosurile alea grele de brânză topită, își strecura boarea aromatică. Trei roți de brie⁷, pe scânduri rotunde, melancolizau ca niște luni stinse; două dintre ele, foarte uscate, erau pline; cea de-a treia, în al doilea pătrar, curgea, se golea de-o smântână albă, lățindu-se într-o baltă, mucezind scândurelele subțiri cu care în van se-ncercase s-o stăvilească. Rotocoale de port-salut⁸, aidoma unor discuri antice, purtau imprimat la vedere numele fabricanților. Un romantour⁹, înveșmântat în hârtia lui argintată, te făcea să visezi la vreun baton de halviță, la vreo brânză îndulcită, rătăcită printre fermentațiile alea rău-mirositoare. Brânzele roquefort¹⁰, sub clopote de cristal, căpătau și ele aluri princiare, chipuri vârstate și grase, cu vinișoare albastre și galbene, ca lovite de-o boală rușinoasă de bogătași care-au mâncat prea multe trufe; în vreme ce alături, pe un platou, brânze de capră, cât un pumnișor de copil, tari, sure, aminteau de pietrele pe care țapii, în fruntea turmei lor, le fac să se rostogolească sub copite la cotitura cărărilor de grohotiș. Atunci, se porneau miasmele: cele de mont-d’or¹¹, de-un galben deschis, duhnind dulceag; cele de troyes¹², foarte dense, învinețite pe margini, deja scoapte bine, ce veneau cu o duhoare de pivniță umedă; cele de camembert¹³, cu damfuri de vânat prea fezandat; cele de neufchâtel¹⁴, de limbourg¹⁵, de marolles¹⁶, de pont-l’évêque¹⁷, pătrate, ce-și îmbinau tonul înțepător, caracteristic, în fraza aia iute până la greață; cele de livarot¹⁸, cu nuanțe roșcate, cumplite pe gâtlej ca un abur de pucioasă; în fine, peste toate celelalte, cele de olivet¹⁹, înfășurate în frunze de nuc, precum hoiturile pe care le acoperă țăranii cu crengi, la marginea unui lan, fumegând la soare. După-amiaza fierbinte înmuiase brânzeturile; mucegaiurile se topeau pe coaja lor, luceau cu ape bogate de aramă roșie și de cocleală, aidoma unor răni nevindecate; pe sub frunzele de stejar, un suflu înfiora pielița fiecărui olivet, ce palpita ca un piept, o răsuflare înceată și încărcată de om adormit; un val viu găurise un livarot, fătând prin borta aia o liotă de viermi. Iar îndărătul cântarelor, în cutia sa subțire, un géromé²⁰ cu iz de anason împrăștia o asemenea putoare, încât niște muște picaseră împrejurul cutiei, pe marmura cea roșie cu vinișoare cenușii. […]

 

N.t.: Catalogul brânzeturilor pomenite în text:

1. Brânză normandă (Pays du Bray), din lapte nefiert, moale, în coajă roșiatică de mucegai.
2. Varietate de neufchâtel din lapte nefiert și smântână, moale, în coajă albă de mucegai.
3. Brânză presată galbenă din lapte nefiert, din regiunea muntoasă cu același nume (Auvergne).
4. Brânză presată densă, din lapte nefiert, după numele orașului englez de origine din Cheshire.
5. Șvaițer cu găuri din orașul elvețian cu același nume de lângă Fribourg.
6. Cașcavaluri olandeze (edam, gouda etc.), compacte, în coajă roșie sau brună-portocalie.
7. Brânză fermentată din regiunea Brie, din lapte de vacă, moale, în coajă de mucegai alb.
8. Cașcaval trapist matur din regiunea Mayenne, tare, cu gust dulce.
9. Varietate de brânză din regiunea Dauphiné, din lapte nefiert, moale, în coajă de mucegai alb.
10. Brânză de oaie maturată în grotele carstice ale regiunii provensale cu același nume, cu flori de mucegai verde-albastru.
11. Brânză moale de vacă, în scoarță de molid, după locul de origine din masivul Jura.
12. Brânză de vaci cu smântână, apoasă, modelată cu lingura, după orașul francez de origine.
13. Brânză rotundă de vacă, moale, în coajă de mucegai alb, după satul normand de origine.
14. Brânză normandă (Pays du Bray), din lapte nefiert, onctuoasă, în coajă albă de mucegai.
15. Limburger, brânză de vacă moale, în coajă roșie, după numele fostului ducat de Limburg.
16. Brânză grasă și iute de vacă, în coajă roșie-brună, de la abația Maroilles (Thiérache).
17. Brânză topită normandă (Calvados) din lapte de vacă, moale, fermentată.
18. Brânză fermentată din Auge (Calvados), moale, rotundă, cu miros iute.
19. Varietate dispărută de brânză cu numele locului de origine de lângă Orléans (Loiret).
20. Varietate de munster, brânză alsaciană moale de vacă, după locul de origine din Vosgi.

În românește de Anca-Domnica Ilea, după cap. V al romanului „Le ventre de Paris” de Émile Zola (1873)

Sumar Literomania nr. 408-409 (2026)