Stau la o cafea lîngă Acropole ca doi clienți ai locului și ca doi oameni obișnuiți. Ceea ce și sînt, ar putea replica cineva. Da, sînt aşa ceva, ca orice om; dar mai sînt și doi dintre cei mai mari scriitori ai secolulul XX, și nu prea înțeleg cum stau doar acolo, privind spre cameră.
Niciodată n-o să înțeleg. Sigur, nici Kazantzakis, nici Istrati nu se mișcă – gesturile le-ar trăda poate geniul. Oricum, nici n-ar arăta bine omul „etichetat”: ăsta e geniu, ăsta e un tîmpit, nici viața n-ar mai fi atît de incitantă. Dar te amăgești că talentul, gîndurile, atitudinile, deprinderile, viața de scriitor te formează totuși.
Sigur, ei nu au fost scriitori de tipul lui Proust sau Thomas Mann, ci mai curînd ca Hemingway, dar tot scriitori au fost și ei: curioși, nărăvași, inteligenți, meșteșugarii existenței. Și stau acolo eleganți, cu pantofii lustruiți, cu cravată, ca doi aghiotanți ai ministrului de finanțe.
„Zorba grecul” și „Ciulinii Bărăganului” sînt două capodopere, dar nu ele figurează acolo. Omul e mereu mai puțin, mai supus greșelii, mai formalizat, mai om decît opera. Punctum-ul fotografiei e și numele lor (nu m-ar interesa dacă n-ar fi ei în fotografie) și cum se uită cei doi spre cel care face poza. Sînt și surprinși, și resemnați, ceea ce e, de fapt, un lucru profund scriitoricesc. Să știi cum e omul și să cauți încontinuu ce este el cu-adevărat – iată ce caută, iată după ce sapă un artist pursînge.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Și unde este analiza?