Ajunul
Se-aude-un tors molatic. E liniştea pesemne.
Ne vin în minte chipuri de tăietori de lemne
Care-au căzut pe gânduri spre seară lângă foc.
Fetiţele bolnave acum beau ceai de soc
Şi cu priviri mirate se uită lung la bonă.
Cum oare i se spune la iarnă în laponă?
Brăduţul se gândeşte sclipind spre Adda şui
Ce frig li-i în pădure acum la fraţii lui.
Sunt nuci, gutui şi mere acolo pe bufet.
E cozonac pe masă. Iar Adda-ntreabă-ncet:
– Ce ne-o aduce Moşul în dar în astă-seară?
– Mie puţină moarte, iar ţie o brăţară.
E linişte în casă şi ceasul e târziu,
Iar ochiul Addei bate acum în vioriu.
Oare e tras oblonul? E încuiată uşa?
– Hai lângă mine, Adda. Vreau să îţi pun cătuşa.
Adda cântă
E-o seară de decembrie, senină.
Prin colţuri umbre molcome preling.
Adda e-n alb. Ea stă la pianină
Iar degetele ei pe clape ning,
Şi-n jurul său tristeţea se înnoadă
Ca un şal negru. Parcă-n vocea ei
Se-aud cum calcă renii prin zăpadă
Şi clinchetesc în şoaptă clopoţei,
Vorbind despre prăpăstii, de lavine,
De iarba ofilită din taiga,
Iar spatele-i, întors puţin spre mine,
Aduce-n umbră cu o cheie fa.
În cameră ceva molatic sună
De parcă din senin s-ar face vânt;
Alături lumânarea se consumă
Şi se aude ceara picurând
Iar Adda cântă. Un ecou răspunde,
Şi vine din poveste vocea ei:
,,Peer Gynt, atunci când o să fii niciunde
Vei fi cu siguranţă-n ochii mei”.
Născut in 1954, la Brașov, Octavian Soviany a debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. Scrie poezie, romane, piese de teatru și lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri Dilecta (2006) și Calcâiul lui Magellan (2014), precum și romanele Arhivele de la Monte Negro (2011), Viața lui Kostas Venetis (2011), Moartea lui Siegfried (2015), Năluca (2016).
Lasă un răspuns