Canonul literar

Rapul literar

Nu știu alții cum sunt, dar mie mi se fac bătături pe creier de la analizele foarte școlare. Pînă la un punct, înțeleg nevoia lor, încă mai cred că trebuie să ai ceva în cap ca să te poți pronunța asupra lumii. Zi de zi, mă văd ironizat de viață, dar oare ce sunt crezurile? Motive pentru un zîmbet îngăduitor de la viață.

Chiar în spectacolul despre care am scris săptămîna trecută se discută despre cele patru forme ale comicului la Caragiale – bineînțeles că ele sînt explicate autorului însuși. Nu prea înțeleg cu ce rămînem dacă le înșirăm. Una dintre marile provocări ale pedagogiei de azi și dintotdeauna este să demontezi ceva lăsîndu-l un tot închegat.

O altă mare provocare este să cuprinzi informațiile („referențialitatea”, cum aș zice la un seminar) în așa fel încît să aibă relație directă cu opera. Ce ne facem cu faptul că Slavici e din Șiria? E interesant asta cînd citim Moara cu noroc? Drăgăliță Doamne, cît am mai auzit de moldovenitatea lui Creangă! Dar asta l-a făcut un scriitor uriaș? Dacă da, în mod sigur asta nu se poate înțelege de la un vorbitor cu ochii dați peste cap și îngînînd „Humulești” cu lacrimi în cretă.

Așa că eu cred că e o mare invenție ceea ce face Mihai Preda.

Desigur, nu e primul care „rapează” un subiect de bac. Dar după știința mea, cel puțin este primul care face asta în mod programatic, și asta ar putea salva chiar și pe copiii români, darămite pe maghiarii care nu înțeleg o serie de lucruri nici din Moara…, nici din Amintiri…, nici din multe alte texte pe care trebuie musai să le învețe. Și cum rapul e ironic prin definiție, clasicii sunt luați la mișto și deci elevii de azi primesc o cărare pe care pot să se apropie de ei.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu