Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei Alina Necșulescu, scriitoare și psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitică. (Literomania)
1. Ce citiți în aceste zile?
Am obiceiul de a citi simultan cărți care vin de pe tărâmuri diferite. Sunt la ultimul capitol din jurnalul Cellei Serghi, „Pe pânza de păianjen a memoriei” (Editura Alice Books, 2025), sunt la mijlocul volumului de eseuri „Spaima de literatură” al Anei Blandiana (Editura Humanitas, 2004) pe care l-am reluat după câțiva ani și doar ce am încheiat „Partea nevăzută a ființei” a Verei Șandor (Editura Fundația Generația, 2019). De asemenea, sunt la primele pagini din „A Woman Looking at Men Looking at Women” a lui Siri Hustvedt (Sceptre Books, 2025).
2. Care este cartea care v-a schimbat viața?
Micul volum „Poeme” al Anei Blandiana care a fost publicat la Editura Albatros în 1978. Mi-a schimbat viața pentru că, după citirea lui, am început să scriu poezie, să mă joc cu versurile când aveam în jur de 9 ani. Găsisem, prin intermediul acelor poeme, un limbaj în care să-mi exprim trăirile care, deși s-a transformat în timp, mi-a însoțit permanent viața. Mi-a dăruit un instrument foarte valoros. Dacă aș fi citit atunci alte poeme, nu știu dacă ar fi avut același efect asupra mea. Poate, nu știu, dar acela a fost.
3. Ce carte v-a influențat cel mai mult?
Greu de spus. Cred că e dificil de făcut această distincție. Nu aș numi una, cred că aș putea face o autobiografie prin cărțile parcurse. Au fost multe cărți, în diferite etape ale vieții, cu amprentă diferit lăsată. De pildă, „Mizerabilii” lui Victor Hugo și „Marile speranțe” ale lui Dickens mi-au influențat definitiv modul în care înțelegeam lumea în preadolescență. Ulterior, am fost influențată de Dostoievski, de Tolstoi, de Leonard Cohen, de Philip Roth, de cărțile de eseuri ale Anei Blandiana, de Hortensia Papadat-Bengescu, de cărțile lui Siri Hustvedt, ale lui Annie Ernaux, ale Sylviei Plath și ale Louisei Glück, de jurnalul lui Helene Deutsch, de cercetările lui Georges Devereux și de scrierile lui André Leroi-Gourhan.
Cu certitudine au fost definitorii și ocupă foarte mult loc în mintea mea scrierile lui Sigmund Freud, ale Melaniei Klein, ale lui Wilfred Bion și ale lui Donald Winnicott, precum și ale lui Riccardo Lombardi.
4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.
Știu că mulți care vor citi răspunsurile mele probabil că vor fi uimiți de faptul că nu am încheiat „Lolita” lui Nabokov. Și nu pentru că nu e Nabokov un bun scriitor, asta e stabilit deja că e un scriitor cu talent, ci pentru că nu am putut empatiza cu personajele.
5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.
Sigmund Freud cu „Interpretarea viselor”. Am cumpărat-o de cel puțin zece ori până acum. Și José Saramago cu „Intermitențele morții” la fel.
6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate?
Nu mă pot pronunța în privința asta. Din ce punct de vedere: al vânzărilor, al premiilor, al traducerilor, al criticii literare? Nu știu.
7. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?
Constat deseori că scriitoarele ocupă încă puțin loc în listele de literatură, indiferent despre ce fel de literatură vorbim, fie că este beletristică sau literatură de specialitate. Și asta e valabil în orice domeniu.
8. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit s-o scrieți.
Nu mi-am dorit să scriu ce au scris alții, ar fi însemnat să fi fost acei oameni și să fi trăit viața lor. Am scris cărțile pe care mi le-am dorit, așa cum am putut eu scrie și având în minte permanent copiii mei și ce le rămâne lor de la mine ca documente ale memoriei, de înțelegere și de redare a lumii așa cum eu am experimentat-o și înțeles-o. Îmi doresc să pot scrie mai bine, dar nu precum altcineva, deși oricum sunt influențe în scrisul meu, ca și în al altora. Nu putem fi neatinși de ceilalți, e imposibil, iar unii lasă amprente adânci.
Mi-am dorit să public un volum de poeme, dar nu mi-am găsit curajul necesar. Aceasta va fi următoarea mea carte. Pentru a conchide, cred că fiecare ocupă locul lui în lume. Eu sunt mulțumită de locul meu. Mai ales că datorită acestui loc există pentru mine copiii mei, pe care îi ador.
9. Ce carte ați recitit cel mai des?
Nu e una singură. Revin des la capitolul „Cele două principii ale funcționării psihice” din volumul „Psihologia Inconștientului” (Editura Trei, Vol III) al lui Sigmund Freud, la „Animal pe moarte” al lui Philip Roth și la „Idiotul” lui Dostoievski. La fiecare din motive diferite, evident.
Alina Necșulescu este scriitoare și psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitică. A publicat, de-a lungul timpului, eseuri, poezie, interviuri culturale și articole științifice în reviste culturale, literare și științifice. La Editura Trei i-au apărut volumele „Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire” (2024), „O geografie a fragilității” (2026).
Sumar Literomania nr. 410-411 (2026)
Scrie un comentariu