Avanpremieră Nr. 202 Poezie

La bella Italia (antipoeme jurnaliere)

Reach content for Google search „andrei codrin bucur”, „antipoeme”, „la bella italia”



Vă propunem mai jos câteva poeme în avanpremieră din volumul „La bella Italia (antipoeme jurnaliere)” de Andrei-Codrin Bucur (Editura Tracus Arte, 2021) – volum câştigător al Premiului „Budila-Express”, în cadrul Concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina” (2020). Andrei-Codrin Bucur a fost prezent cu proză scurtă și în antologia noastră, „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (coordonatori: Adina Dinițoiu și Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019). (Literomania)

începe să picure… parchează în fața scării…
trei olteni și-un bărbat cu rădăcini multiple urcă bagajele
într-un volkswagen văduvit de ultima banchetă
a venit și nevasta proprietarului. predau cheile de la
garsonieră
îl plătesc pe șofer îi salut pe cei doi pasageri
și cuminți ca pruncii în poala lui moș crăciun ascultăm
cum vocea feminină ne roagă cordial să virăm la dreapta

zburăm pe șosea și frânăm doar în apropierea graniței
unde un țigan la patru ace care transportă tablă jgheaburi
și burlane trece de punctul de control rânjindu-și mustața
înspre vameșul pântecos ce pare că-și face datoria

strângem cărțile de identitate și i le-nmânăm polițistului
de frontieră. el ne-ntreabă cu aroganță î n c o t r o?
intenția era clară:
̶ ceva mărfuri speciale?
̶ eh ca de paști șefu’: niște brânză niște carne
̶ păi alea bă! alea-s cu probleme

ne trage în parcare amenință c-o va umple
cu ce-avem prin mașină ș’apoi ne face semn cu degetele
c-ar fi cazul să cotizăm
dar cu 15 euro nu-ți cumperi pită și mai tre’ să-mpartă
și cu ungurii…

juvetele n-are de gând să-i facă pe plac
și bine face: „’tu-ți rasa-n gură să-ți fut!”
și plecăm spre noua vamă de lângă nădlac
cu pulele-nfipte în fălcile buhăite ale plutonierului-major

aflu că-n urmă cu o lună era să i se-ntocmească un dosar
penal după ce i-a oferit sticletelui o sumă modică
cică se-năspriseră controalele și le cam tremura curul

dup-o oră jumate de mers bară la bară când puteam să fim
deja la budapesta înmânăm din nou cărțile de joc
și așteptăm verdictul dealerului
apare unul și-i cere talonul mașinii. știm ce înseamnă asta:
mai puțini bani pentru noi mai mulți pentru cei de la vamă
̶ drum bun!
̶ bun îi… nația mă-tii… că nu vă mai satură dumnezeu
(dar fericit că nu i-au confiscat carnea de miel și țuica
de vâlcea)

deschid telefonul. pagina de facebook: autorul se simte ☺
că a depășit hotarele țării. ungaria 11 aprilie 2017
pomenirea sf. calinic de la cernica episcopul râmnicului.

 

în minte fierb tone de vulgarități
pe gură iese crema
ne drăcuim singuri și nesiliți de nimeni

șoferul oltean get-beget – pe care-l vom numi marin
pune întrebarea care se cerea pusă:
̶ dacă nu i-au fost de-ajuns 15 euro oare cât câștigă
muistul ăsta pe zi?

privim ca proștii-n depărtare…
când realizăm cu câte lovele pleacă gherțoiul acasă
invidia renaște în noi capătă mâini și picioare
și vrem cu orice preț să ne întoarcem și să-l sugrumăm
pe funcționarul vamal
știam că banii sunt o piatră de poticnire dar să-ți belești
ochii peste lacul balaton și să nu-l vezi din cauza urii
e un lucru pe care n-aș fi dorit să-l duc cu mine
în patria lui dante

pe drum probleme de ieri și de azi:
unul că mai are de așteptat trei ani pân’ la pensionare
și p-ormă se retrage la fi-su-n verona
altul c-a muncit în industria de armament
și că n-o să mai bea niciodată ca acolo
și omul nostru de încredere cu volanul în față
care simte ori de câte ori îl pune soția la masă
un junghi în coșul pieptului

că a fost la cabinet iar asistenta l-a trimis la cumpărături
o sut’ de lei bătută pe muchie pentr-un pumn de pastile
ca să afle că i le schimbase cu altele din magazia
spitalului
iar seara „alea pe care i le adusei eu” să se reîntoarcă
la farmacia particulară de peste drum. o mică afacere
de familie
că la urma urmei de ce să lucri în străinătate pe două mii
de parai când mult mai ușor îți umfli contul la vâlcea?
și fire-ar mama dracu’!… și futu-i rasa mă-sii!…

poveștile se țin lanț unul ce ne leagă pe toți de trecut
și ce-i mai nasol de țara de rahat în care probabil
ni se vor înapoia oasele când va fi să fie

la intrare lângă trieste ne iau în primire cei de la
garda de finanțe. ne întreabă dacă avem țigări
deschidem pe rând câte-un bagaj
nea marin își pune mâinile-n cap
dacă-i pușcau o amendă lucra trei luni pe gratis:
de opt ani de când face românia-italia
nu i s-a-ntâmplat așa ceva
după treij’ de minute patru L&M și cinci palme
în bărbie se liniștește

ne apropiem de localitate o sun pe nepoată-mea
îi zic să-și lege potaia. via aosta nr. 11

primul marinar părăsește nava
îmi iau la revedere de la mateloți îi strâng mâna
domnului căpitan
și apoi intrăm în condominio trăgând după noi
valizele.

 

12 aprilie 2017
abia am adormit azi-noapte. camera era plină de praf
dimineață m-am pus să aspir să șterg mobila să spăl pe jos
nu pot decât să mă bucur
nimic nu se compară cu o zi de curățenie în familie
o s-apară și soră-mea dar ea nu intră-n calcul
doar luna de zi de pe cerul senin de prier se aseamănă
cu ea când vine vorba să nu pună mâna pe făraș

nu-i pic de unt în frigider și nici dram de pâine-n
cămară așa că mergem la cumpărături
după ce ne-am întors de la lidl și-am deschis ușa
nero câinele milenar al casei m-a mușcat de crac
se temea că n-o să primească
acum când dejunez și totodată îmi notez în caiet
el stă cu căpșorul între picioarele mele și-mi cere
pe limba lui să-i ung și lui o felie

restul zilei: citesc și plimb cățelul
asta nu poa’ să-nsemne decât o singură chestie
că maică-mea nu și-a plătit factura de internet
așa c-adio chaturbate & bongacams.

 

mi se încrețise pielea de pe degete
trei ore de șters praful cu cârpa udă-n mână
în răstimpul cât a stat cu noi ne-a oferit câteva indicații
nu putea să lipsească prea mult de la muncă
avantajele și dezavantajele unei badante: 900 de euro
pentru circa 22 de ore pe zi (evident și noaptea) petrecute
în locuința angajatorului
serviciul cel mai căutat: fare compagnia. cu alte cuvinte
dacă bătrânul care te plătește la sfârșit de lună îți cere
să-i priveghezi somnul de amiază să-l ții de mână
de fiecare dată când merge la veceu iese la mișcare
vrea să facă piața sau pentru că pur și simplu așa
i se năzare ești nevoită să i te supui

unde mai pui că dacă-i imobilizat la pat nu poți decât
să-l implori pe dumnezeu să-ți găsească altceva de lucru
sau să-l facă pe moșneag să nu se mai cace atât de des

bunăoară pe când îmi delectam ochii cu vegetația
luxuriantă a parcului și aveam grijă să evit dejecțiile
cu moț ale patrupedelor pe deasupra cărora pășeam
ca peste niște borne metrice
am reușit să prind cu urechea o frântură din dialogul
în care se antrenau două basarabence:
„nu știu fatî. si pari că așa i moda acuma. își dau drumul
pi ei… probabil că li-i mai comod. da’ ș-un pachet jumati
di scutici pi lunî…”

două dintre indicațiile mamei erau să nu uit să pun balsam
în mașina de spălat și să las ușa deschisă după ce termină
de stors. ca să m-asigur că totul va fi OK am deschis și
geamul. uscătorul de rufe stătea și el cu brațele deschise

momentul acela când îi întinzi lu’ maică-ta chiloții
la uscat
iar soarele îți zâmbește de dup-un norișor.

 

vinerea mare
soră-mea îmi propune să dorm la ea
astăzi e ziua iubitului ei peste două zile va fi ziua
mirelui nostru. cinci invitați plus noi trei:
felii subțiri din mai multe tipuri de cârnat telemea cașcaval
afumat și salată
iar la final o porție modestă de spaghete cu scoici de mare

dacă s-a servit și desert?… asta să-i întrebați pe ei
eu am urcat în cameră și cu mâna sub pătură
m-am bucurat de binecuvântările unui router fără parolă
poate așa mai dau jos din burtă

duminica învierii
dorm până târziu. am vrut să ajung la biserică
dar mi-a fost mai drag frigiderul
în jurul orei 13:00 s-a așternut din nou o față de masă
încărcată cu bucate. lipseau doar lumânările
cu toții ciocnim un pahar de prosecco și aruncăm
câte-un ochi la comedia italiană de pe Canale Cinque

după al doilea pahar am început să-nțeleg de ce
ugo fantozzi reprezintă MĂSURA FIECĂRUI OM

lucrul acesta m-a apăsat și mai tare când cu șorțul pe piept
m-am trezit în fața unei chiuvete pline cu vase murdare
dar așa-i când n-o vizitezi pe sor-ta timp de șase ani
uiți ce gust are familia.

 

pe Rai5 sandro veronesi îl întâlnește pe emmanuel
carrère. o discuție deschisă
unul cu căștile pe urechi amândoi cu microfonul în mână
rezemați de niște spătare invizibile
a opta ediție a „Libri Come” cu tema Granițe
recenzia ultimei sale cărți câteva zâmbete
hotarul dintre ficțiune și realitate
sau spațiul schengen

în debutul emisiunii invitatul pomenește de românia
nero se apropie de mine și-mi cere să-l mângâi
emmanuel spune ce știe el mai bine
nimic interesant. subiecte pe care le-ar fi știut
și străbunicul meu dacă ar fi avut acces la cărți
și nu la paturile de pușcă ale lui friț și petrov
omenirea respiră de secole aceleași concepte
iar asta o face să se mențină-n viață
ne susținem prin pierderi de memorie și recapitulări
sandro veronesi se face că nu pricepe
și toarnă gaz pe cenușa dezbaterii

dar e ceva necesar
ce ne-am face fără această joacă de adulți?

mă îmbrac și ies cu câinele la plimbare:
toți boscheții din zonă și fiecare colț de casă
în căutare de pisici și din nevoia de-a ne marca teritoriul
gâfâim tot drumul și lătrăm pe oricine întâlnim

firește că pentru el toate-s partenere de conversație
la mine-n cap:
biciclistul care a trecut pe lângă noi
o roată
indivizii din mașina ce tocmai parchează
scaune în brațele altor scaune

promenada de seară se încheie cu un tur de cimitir:
peticele de graffiti de pe zidul exterior și șanțul
cu apă de ploaie
dincolo vin oameni cu flori udă câte-un ghiveci
pipăie fotografiile defuncților vorbesc singuri
își fac cruce
de luni până sâmbătă de la 8:00 la 19:00
duminică program prelungit

după ce și-a frecat spatele de iarba măruntă
a decis să-și golească mațul în poarta țintirimului
m-am uitat în jur să nu mă vadă careva
și-am dezmierdat pământul cu trei foi de nuc
când ne întorceam acasă mă tot gândeam că de-ar avea
animalele instinctul nostru de expansiune
în mai puțin de-o lună s-ar umple mormintele de frunze
și mi-a părut rău că-n acele clipe nero n-a vrut să baune
poeticește la stele.

Poeme în avanpremieră din volumul „La bella Italia (antipoeme jurnaliere)” de Andrei-Codrin Bucur, Editura Tracus Arte, București, 2021 – volum câştigător al Premiului „Budila-Express”, în cadrul Concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”/2020

 

Susține Literomania

Despre autor

Andrei-Codrin Bucur

Andrei-Codrin Bucur s-a născut în Bacău. A studiat Artele Plastice, Sportul şi Teologia. Meteosensibil, dependent de dulciuri şi îndrăgostit de pescuit, rareori discută despre literatură şi nu recomandă cărţi. Nu-i plac berea, cafeaua şi nici ţigările, dar asta nu l-a oprit să scrie. În fiecare noapte se roagă pentr-un oraş mai curat, iar dimineaţă se trezeşte în acelaşi cartier plin cu gropi şi coji de seminţe. E convins că frumuseţea va mântui lumea şi că oamenii vor dori ca ea să se amâne. A publicat în diverse reviste şi platforme literare online. Dintre acestea amintim: 13 Plus, Egophobia şi Literomania. În 2019 a făcut parte din colectivul autorilor volumului de povestiri „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă”, apărut la Editura Paralela 45.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.