Antieroul lui Joseph Conrad

Proscrisul din arhipelag, apărut în 1896, este cel de al doilea roman al prozatorului Joseph Conrad. La noi, a apărut în 1979, la Editura Univers. Nu știu dacă a mai apărut vreo altă ediție, deși, după 1990, în tot acel tăvălug editorial, s-ar putea să fi mai fost publicat. În fine, cunoscută este ediția din 1979, cea pe care am citit-o și eu.

Pentru că este vorba de o rubrică scurtă, nu o să spun prea multe. În stilul său cam prețios, romantic, Conrad ne spune povestea lui Peter Willems, un funcționar ambițios, care lucrează pentru o firmă de comerț din Macassar (Malaezia), Hudig et Co. Prins cu mâța-n sac (a sustras, adică, o sumă de bani din capitalul firmei), este concediat, iar soția, o indigenă, îl părăsește. Este salvat, pentru a doua oară deja, de căpitanul Tom Lingard și dus într-un arhipelag, numit Sambir, exploatat doar de bătrânul Căpitan. Acolo, Willems se îndrăgostește de Aïssa, fiica unui pirat. La îndemnurile ei și ale celor din jurul ei, Willems îl trădează pe Lingard, dezvăluind intrarea în interiorul Sambirului unui negustor arab.

Willems este un personaj luciferic: plin de el, îmbătat de sentimentul de superioritate caracteristic albilor, își trădează binefăcătorul (altfel spus, tatăl adoptiv), pe Lingard. Mitologia greacă este plină de astfel de trădări. La fel, prozele romanticilor. Mai mult, este un personaj depresiv, anxios, măcinat de propriul sentiment de măreție. Există, ce-i drept, ceva măreț în căderea sa. Din cele de mai sus cred că reiese că Willems este, poate, personajul cel mai interesant din acest roman numai bun de citit acum, vara, pe plajă sau, pentru cei mai norocoși, pe o insulă exotică. Sau, de ce nu?, într-o garsonieră de la etajul opt al unui bloc bucureștean.

Să nu uit: în romanul lui Conrad, natura rezonează încontinuu cu ceea ce se întâmplă cu personajele și, mai ales, cu ceea ce se întâmplă înăuntrul lor – clișeu romantic, salvat prin talentul de prozator (dar și de psiholog) al lui Joseph Conrad.

Iată unul dintre citatele mele preferate din acest roman exotic, care surprinde nebunia iubirii lui Willems pentru Aïssa, iubire care, în scurt timp, din cauza culturilor diferite din care proveneau cei doi, dar mai ales din cauza sentimentului de superioritate rasială al lui Willems, se va transforma în ură:

„Ea îl privi cu ochi mari și întunecoși, în care nu apăru lumina unui răspuns. Ceea ce gândea el era atât de îndepărtat de înțelegerea ei, încât îi lăsă vorbele să treacă neobservate, ca suflarea vântului, ca alunecarea unui nor. Deși femeie, în simplitatea ei nu prea putea înțelege înfricoșătorul compliment cuprins în vorbele lui, acea șoaptă de fatală fericire, atât de sinceră, de spontană, venind direct din inimă – ca orice patimă. Era vocea nebuniei, a unei păci delirante, a unei fericiri infame, lașe și atât de delicate, încât mintea rătăcită refuza să vadă momentul în care avea să se termine. Pentru victimele unei astfel de fericiri, momentul în care ea încetează este începutul acelei torturi care constituie prețul ei”.

Joseph Conrad, Proscrisul din arhipelag, traducere de Ionel Gologan și Virgiliu Ene, Editura Univers, București, 1979, 304 p.