Atelier

Băiatul de serviciu (scurtmetraj)

FADE IN
EXT. CURTE INTERIOARĂ ANSAMBLU DE CASE- CARTIER LA MARGINEA PARISULUI. IARNA, APROAPE DE CRĂCIUN. SEARA

BOBA varsă ligheanul de lături în canal. Ligheanul e greu, iar el stă într-o poziţie caraghioasă, atent să nu se stropească. Prin ferestrele dimprejur se aud de-a valma muzici arabe şi colinde americane, amplificate de ecoul curţii, când mai tare, când mai încet, după voia celor care ascultă.
Băiatul acuză dureri de spate şi se lasă pe un postament de piatră, parte a unui zid dintr-o latură a curţii. Priveşte în sus, întorcându-şi capul după ghirlande ieftine, agăţate de ferestre. Cineva, la etajul unu, a spânzurat de-a dreptul un Moş Crăciun jerpelit.
Întoarce, printr-o mişcare abilă, ligheanul cu fundul în sus şi încearcă un ritm din cele auzite.

VOCE FEMEIE
(OS)
Boba! Bobică!

Se aude strigat, dar nu se poate opri. Bătăile lui în lighean cresc într-un ritm drăcesc.

CUT TO

INT. CASA BOBA. SEARA.

VOCE FEMEIE
(OS)
Cască ochii, Bobică, mamă… Cască bine ochii, că de nu ajungem în stradă, la gunoaie! Cu ăştia, ştii şi tu cum e, copilu’ meu…

Interior de-o sărăcie aproape comică; cândva o anexă a unei case poate chiar cu ceva stare, după ferestrele mari şi tavanul înalt. Acum podeaua e desfundată, pereţii au igrasie, iar ferestrele sunt acoperite cu cârpe. Bucătăria e la vedere şi improvizată pe o masă, doua lighene ţin de chiuvetă – într-unul sunt vase murdare în celalalt fierb nişte rufe. În rest, un pat, trei scaune, un soi de servantă – cel mai probabil luata din stradă.
Pe masa de lemn din centrul încăperii sunt aşezate o mulţime de produse de curăţenie. De-o parte a mesei e MARIŢA, mama lui Boba, de cealaltă e el şi soră-sa de 10 ani, FIRICA, care bricolează nişte îngeraşi din hârtie colorată.

MARIŢA
Te duci la arabu’ ăla şi-i zici sa-ţi dea şi ţie haina aia a lui, ştii tu care, să te vadă doctoru’, mamă. Dacă te place, rămâi acolo, io mă duc la otel, mamă, că nu mai pot copile, în două locuri. Nu mai pot, băiatu’ meu… Plec la 6 de dimineaţa şi viu noaptea la 11…

FIRICA
(care a terminat un îngeraş)
Bine, fă, zi odată…

Maică-sa n-o bagă în seama. Se ridică, desface un sertar al servantei şi vine cu câteva cârpe. Le pune pe masă.

MARIŢA
(ţinând în mână un spray de praf şi o cârpă; fiecare explicaţie presupune arătarea unui produs de curăţenie)
Cu asta ştergi prafu’. Dai cu sprayu’ şi ştergi cu asta, să nu laşi urme. Vezi, îl scuturi aşa înainte. Nu dai mult că nu vine să controleze nimeni la ăştia. La ′otel se uită, scârbele alea… Asta e de geamuri. Tot aşa faci. Asta e de veceu. Asta de faianţă. Astalaltă de aragaz. Ai înţeles, Bobică, mamă? Către Firica: Adă-mi, fă, şi mie ţigările alea de colo!

Firica se duce să-i aducă ţigările. Maică-sa îşi aprinde una. Scrumează pe jos.

FIRICA
Hai, fă, că le ştie. Uite că le ştiu şi io: asta e de aragaz, asta de faianţă, asta de praf şi asta de… şters la cur… Izbucneşte în râs

MARIŢA
Du-te, fă şi adă nişte ţoale şi nu mai râde ca proasta!

FIRICA
Ce ţoale, fă?

Maică-sa se apucă sa strângă produsele de pe masă într-un coş de răchită. Firica se ridică de la masă şi dispare în spatele unei perdele.
În coş mai e un pămătuf de praf şi MARIŢA i-l arată lui Boba.

MARIŢA
(dă cu el în aer cu ţigara în gură)
Asta e de cărţi. Doctoru’ are multe d-astea, cât un perete.

Firica se-ntoarce cu câteva haine în braţe. Le pune pe masă.
Maică-sa stinge ţigara într-o cană şi se aşează din nou. Alege un tricou din grămada de pe masă şi începe să-l împăturească.

MARIŢA
Uite, băiatule…

Firica pufneşte în râs.
Maica-sa se enervează.

MARIŢA
Ce râzi, fă?!

Fiică-sa se ridică şi dispare din nou în spatele perdelei.

MARIŢA
Bobică, mamă, bagă la cap, mamă, să fie bine… Las-o pe asta, că-i vine şi ei rându… ridicând glasul… Treci, fă, de-l tunde! Unde te-ai băgat?!… Tu n-auzi?…

Fata reapare cu o pereche de foarfece şi un cearşaf. Boba se trage cu scaunul mai departe de masă şi soră-sa îi aranjează cearşaful pe umeri. Începe să-l tundă.

MARIŢA îşi mai aprinde o ţigară.

FIRICA
Mai fumezi mult, fă?

Maică-sa se ridică să-şi ia cana în care a stins ţigara de mai devreme. Scrumează în ea.

MARIŢA
Bobică, mamă… Să fii atent, mamă, să nu strici ceva, că… Să umbli încet, să nu…
FIRICA
Da’ ai, fă, odată…

Maică-sa se-ntoarce cu spatele şi se ridică. Ia o vestă agăţată într-un cui lângă uşa şi iese.

CUT TO

INT. CASA SCĂRILOR IMOBIL
Coboară scările în spirală atentă să nu cadă – holul e luminat doar de un bec chior —

CUT TO

EXT. CURTE INTERIOARĂ
Se aşează în locul în care stătuse Boba înainte. Dintr-un buzunar al sorţului scoate o sticluţă mică de rom. Ia câteva înghiţituri. Plânge.

CUT

EXT. AUTOSTRADĂ SUSPENDATĂ MARGINEA PARISULUI. NOAPTE
Boba şi MALIK stau pe un parapet de beton al autostrăzii. De aici de sus au perspectiva asupra întregului oraş. Departe, aproape de orizont, pâlpâie luminile turnului Eiffel.
Malik fumează iarba.

MALIK
(în franceza)
Ia, ţigane…

Boba dă din cap ca nu vrea. Malik ridică din umeri. Continuă să tragă din ţigară cu poftă. Sunt de aceeaşi vârstă (14-15), dar arabul arată mai matur.

MALIK
Căcat!… Am uitat de curva aia…

Boba nu zice nimic. Malik îşi scoate mobilul din buzunar şi caută un nume în agenda.

MALIK
Delisha, frate…

Dar nu sună pe nimeni. Pune telefonul la loc.

MALIK
Şi zi, ai ginit casa unui barosan!… Căcat! Mai că m-aş face şi eu femeie de serviciu!

Trage ultimul fum din ţigară.

MALIK
Căcat!

Dintr-o punga de lângă el scoate un sacou.

MALIK
Ia, ţigane, fă-te frumos! Vezi să nu te pună dracu să-l şuteşti…

Boba îmbracă sacoul. E un pic cam mare.

MALIK
Căcat!

Pufneşte în râs.
La orizont s-au aprins toate luminile în Turnul Eiffel.

CUT

INT. HOL IMOBIL PARIS. ZI
MARIŢA şi Boba sunt în faţa unui apartament pe a cărui uşa scrie Alain Desmeroux, dr.
Femeia încearcă să-i aranjeze un vârtej fiului ei, dar părul se încăpăţânează sa stea ţepos. Ea îşi umezeşte palma cu salivă şi netezeşte firele rebele. Trage de reverele sacoului împrumutat să-l aşeze mai bine. Pare mulţumită. Îşi face cruce şi sună la uşă. Nu răspunde nimeni. Mai sună o dată. Uşa se deschide şi DOCTORUL DESMEROUX îşi face apariţia. Îl măsoară pe Boba din cap până în picioare. Le face semn din cap să intre.

CUT TO

INT. BIROUL DOCTORULUI
El stă la birou, vorbeşte la telefon, cei doi în faţa lui, în aşteptare. Se pare că doctorul dă o consultaţie, convorbirea se lungeşte. Într-un târziu închide.
MARIŢA profită de asta şi intervine –

MARIŢA
(într-o francezo-română)
Atunci, domnu’ doctor vi-l las… Eu…

Mintea doctorului pare să fie în continuare la conversaţia avută – îi face semn din mână că poate să plece.

MARIŢA
Mulţumesc foarte mult, domnu’ doctor… Mulţumesc…

Stă să iasă din încăpere şi tocmai atunci doctorul îşi aminteşte –

DESMEROUX
MARIŢA…

MARIŢA
(repede)
Da, domnu’ doctor…

DESMEROUX
Treci la prânz să-mi aduci…

MARIŢA
Halatul, domnu’ doctor, da, da…

Doctorul îşi apleacă bărbia în piept şi mai face o dată semn ca poate pleca.

MARIŢA
(în română, către fi-su)
Să ai grijă, mă…

Iese.

Doctorul se ridică de la birou şi se-ndreaptă spre fereastră. Trage draperia. Trece din nou în spatele biroului. Dintr-un sertar scoate o cutie de trabucuri. Taie vârful unuia, îl răsuceşte între degete apoi îl aprinde. Abia după al treilea fum pare să-şi dea seama că Boba e în cameră. Suflă fumul spre el.

CUT

INT. HOL APARTAMENT DOCTOR.
Boba e în şosete, doar în maiou, iar buzunarele pantalonilor sunt întoarse pe dos, mai exact îi atârnă în afară.
Are de dat cu cremă pantofii doctorului şi-o face cu atenţie, dedicat. E la a cincea pereche, ultima. Îi lustruieşte.
Îşi termină treaba şi—

CUT TO

–trece în bucătărie. Spală vasele. Le aşează cu grijă în uscător.

CUT

INT. BAIE
A terminat de spălat chiuveta. Îşi spală mâinile. Dă să se şteargă de prosopul agăţat în suport, dar renunţă; îşi şterge palmele de pantaloni. Iese din baie—

CUT TO

INT. LIVING
–ajunge în sufragerie. Cămaşa şi sacoul lui sunt pe un scaun. Înainte să se îmbrace aruncă o privire spre bradul frumos împodobit de la fereastră.

VOCE FATĂ
(OS)
Eşti ţigan?

Boba tresare. Se întoarce. În faţa lui stă fata doctorului, HELÈNE. Sunt de aceeaşi vârstă.

BOBA
(franceză aproximativă)
Cum?

HELÈNE
Te-am întrebat dacă eşti ţigan.

BOBA
Da.

HELÈNE
Ştii să dansezi?

BOBA
Nu. Nu prea.

HELÈNE
Eşti căsătorit?

BOBA
Nu.

HELÈNE
Ştiu, adică am citit, că voi vă căsătoriţi de foarte tineri. Tu câţi ani ai?

BOBA
14.

HELÈNE
Apropo, numele meu e Helène. Helène Furstenberg.

BOBA
Boba.

HELÈNE
Boba şi mai cum?

BOBA
Atât.

HELÈNE
(studiindu-l)
Ai o prietenă?

BOBA
Nu. Da.

HELÈNE
Da, sau nu?

BOBA
Da.

HELÈNE
Ai zis nu la început.

BOBA
(ridicând din umeri)
Da.

Se privesc. Apoi–

HELÈNE
Eşti circumcis?

BOBA
Cum?

HELÈNE
Tăiat primprejur?

BOBA
Primprejur, unde?

HELÈNE
Nu contează… Deci?

BOBA
Nu ştiu.

HELÈNE
Nu ştii… Poate n-aveţi acest obicei…

BOBA
Ce obicei?

HELÈNE
De ce ţi-ai scos buzunarele?

Din nou, Boba ridică din umeri.

HELÈNE
Nu contează. Ai văzut Le Temps de l’innocence?

BOBA
Ce?

HELÈNE
The age of Innocence cu Daniel Day-Lewis. Îţi place Daniel Day-Lewis?

BOBA
Nu…ştiu…

HELÈNE
Ştii că ultima secvenţă a fost filmată aici, în place Furstenberg?

BOBA
Nu.

HELÈNE
Într-o zi are să vină aici şi când el îşi va ridica privirea eu am să deschid fereastra…

BOBA
Cine?

HELÈNE
Am să-ţi dau filmul să-l vezi. Îl am pe un DVD original, dar am şi o copie. Ai unde să vezi un DVD?

Boba dă din cap cum că da.

HELÈNE
Aşteaptă!

Boba îşi pune cămaşa şi sacoul apoi se aşează pe scaun. I se pare că pe masă se vede un firicel de praf. Se apleacă şi-l suflă. Helène revine cu un DVD şi-l pune pe masă în faţa lui.
Boba se ridică.

HELÈNE
La revedere, atunci. Să-mi spui cum ţi-a plăcut.

Fata iese din cameră. Boba priveşte coperta DVD-ului.

CUT

INT. CASA BOBA. SEARA

FIRICA
Mă, da’ lemn mai eşti!…

Boba şi soră-sa stau faţă în faţă. Ea încearcă să-l înveţe nişte paşi de dans.

FIRICA
Uită-te aici!

Bate câţiva paşi şi apoi se-nvârte în loc.

FIRICA
Aşa! Hai să te vad!

Mişcările lui o fac să izbucnească în râs. Râde şi el.

CUT

EXT. STRADA PERIFERIE. SEARA
Strada e foarte animată. Grupuri, grupuri stau pe la colţuri de stradă. Tineri care ascultă muzică, beau direct din sticlă. Malik împarte o ţigară cu o tipă brunetă cu un inel în buză.

BOBA
(OS)
Malik!

Cel strigat se-ntoarce şi-l vede pe Boba. Îi lasă ţigara tipei şi vine spre amicul lui.

MALIK
Ţigănuşul meu preferat!

BOBA
Pot să văd un film la tine?

MALIK
Ce?

BOBA
Un DVD.

MALIK
Ce DVD?

BOBA
Un film.

MALIK
Ceva futai? Pizde?

Boba se-ntoarce în loc şi pleacă.

MALIK
Hei! Ţigane!

Boba nu-i răspunde, Malik dă a lehamite din mână şi se-ntoarce să-şi termine ţigara.

CUT

INT. CASA DOCTORULUI DESMEROUX.
De data asta, Boba are cămaşa pe el, buzunarele la locul lor, dar e în continuare fără pantofi.
Şterge geamurile din sufragerie.

HELÈNE
(OS)
L-ai văzut?

Băiatul tresare. Helène l-a luat iarăşi prin surprindere.

HELÈNE
Filmul. L-ai văzut?

BOBA
(învârtind în mâini cârpa de şters geamurile)
Da.

HELÈNE
Ţi-a plăcut?

BOBA
Da.

HELÈNE
Bine. Vrei să ştii ce-mi mai doresc de Crăciun?

Boba dă din cap cum că vrea.

HELÈNE
Sting.
Boba aşteaptă.

HELÈNE
Dacă nu ştii, îţi spun că e cel mai mare cântăreţ din lume.

BOBA
Ştiu.

HELÈNE
Ei, bine… El are să vină aici să cânte. Tatăl meu i-a făcut aceasta invitaţie la rugămintea mea. Cunoşti albumul lui de cântece de Craciun?

BOBA
Nu.

HELÈNE
Perfect. Am să-ţi dau un CD. Am mai multe.

Iese din cameră pentru câteva secunde. Boba rămâne în aşteptare. Bagă cârpa de geamuri în buzunar. Helène se întoarce cu discul.

HELÈNE
(întinzându-i-l)
Ascultă-l. Sunt cele mai frumoase cântece de Crăciun pe care le-am auzit vreodată.

Boba priveşte coperta discului.

HELÈNE
Bine, atunci…

Dă să plece.

BOBA
Am… Ţi-am adus… Adică, sora mea l-a facut…

Helène îl priveşte întrebătoare.
Boba se duce spre scaunul unde-şi ţine sacoul şi scoate din buzunar un înger de hârtie făcut de Firica. I-l întinde fetei.
Helène îl ia zâmbind.

HELÈNE
E… frumos. Am să-l pun în brad.

Asta şi face. Îl agaţă în brad.

CUT

INT. CASA BOBA. SEARA
El, soră-sa şi maică-sa sunt la masă. Se aude doar cum fiecare îşi soarbe ciorba.
Deodată Boba—

BOBA
Mamă…

MARIŢA
Ce e, mă?

BOBA
Vreau să mă însor.

Firica pufneşte în ras.

MARIŢA
Ce vreai, mă?

Boba reîncepe să mănânce din ciorbă.

MARIŢA
Mă, tu te uiţi la fata aia?

BOBA
Care fată?

MARIŢA
Mă… păduchiosule ce eşti! Vrei să dăm de belea, mă?

Băiatul nu-i răspunde.

MARIŢA
Măi, mamă… Măi, Bobică, mamă… Vrei să rămânem iarăşi pe drumuri, mamă? Vrei să murim de foame? Să ajungem prin gunoaie, mamă? Nu muncesc, Bobică, mamă, de-mi sar ochii din cap? Pentru tine şi pentru soră-ta?

BOBA
Eu nu muncesc?

MARIŢA
Ce munceşti, mă? Muncă de femeie? Te-am trimis la cârcă, mă? Să cari saci? Fiare?

FIRICA
Ce-ai, fă cu el? Ce ţi-a făcut?

MARIŢA
Tu de ce vorbeşti, fă, fir-ai a dracu’ să fii cu beţivu’ de tac-tu de v-a lăsat pe capu’ meu! De ce stai ca o putoare şi nu faci nimic?

FIRICA
Ce vreai, fă, să fac? Nebuno!

Maică-sa se ridică şi începe s-o lovească. Boba intervine între ele. Mama şi fiica ţipă una la alta. Boba încasează, pe rând, când palme din partea maică-sii, când ghionturi de la sora lui.

CUT

EXT. PLACE FURSTENBERG. SEARA TÂRZIU
Ninge. Prin fereastra luminată, se vede o bucată din bradul Helènei; Boba e cel care vede asta, de pe una din băncile din piaţă.
Stă în ninsoare şi priveşte răbdător.
De undeva, din afara pieţei, de pe străzile alăturate, se aud voci, urări, veselie.

Fereastra Helènei rămâne în continuare închisă.
Şi, deodată, el se ridica şi, ca şi cum s-ar dezmorţi, face câţiva paşi de dans. Apoi dansul devine serios, se amplifică, dans ţigănesc cu lovituri cu palma peste călcâie şi mişcări spectaculoase. Din ce în ce mai repede. Aproape ireal.

FADE OUT

Despre autor

Paul Țanicui

Paul Țanicui

Paul Ţanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărţi, marochiner, săpător de fântâni în fosta Yugoslavie, vânzător ambulant de cârnaţi italieneşti, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenţii de publicitate (BBDO, Publicis), iniţiator, dezvoltator şi producător al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective. A lucrat la scrierea unui film comisionat de John Turturro pentru Canal +, a contribuit ca producător delegat la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel.
A absolvit Facultatea de Film din cadrul UNATC București și lucrează ca scenarist şi regizor de film (Iagalo, Mousse au Chocolat, Two Lives).
Este autorul așa numitei ”reality-book” „Trăind pe credit”, Brumar 2012, a romanului „Quimera”, Humanitas 2015 și a unui volum de poezie „Cealaltă inimă”, apărut în ediție de lux cu gravurile lui Ciprian Mureșan. Are în pregătire o carte dedicată lăutarilor din Taraf de Haidouks, care urmează să apară la HarperCollins cu sprijinul lui Johnny Depp.

Scrie un comentariu