Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Când oamenii au nume/ Antonin și Lisa
E noapte încă. Așteaptă lumina zilei și călătoria în Provence, la Eloise și Jamie. Se gândește la numele lui și la numele ei. Se gândește că numele său e străin de el – așa cum fuseseră și cei care i l-au pus – și că numele femeii se potrivea cu trăsăturile ei delicate. I se potrivea, dar asta nu o făcea să îl iubească. Putea pleca oricând. Cu siguranță va pleca! Va rămâne în urma ei, privindu-i urmele pe zăpadă.
În Provence, Jamie abia a început culesul măslinelor pentru ulei. Măslinele culese în noiembrie dau un ulei picant, de culoare verde. Dintr-un copac de măslin ies cam 5-6 l de ulei. Lui Antonin îi place să meargă iarna în Provence să privească muncitorii lui Jamie cum culeg măslinele din copaci. Uneori îi ajută și el. Seara beau din vinuri de pe domeniul Château de Mille, vinuri de care părinții lui Jamie sunt tare mândri. Acolo, în inima regiunii Provence, străvechea reședință a papilor din Avignon, cea mai veche proprietate viticolă din Luberon, Antonin își zâmbește în fiecare iarnă cu blândețe, mulțumit că e în viață și că poate fi parte din lumea regiunii Provence.
Cea mai frumoasă amintire a lui Antonin e din Avignon, de pe Podul Saint Bénézet, din adolescența lui din ce în ce mai îndepărtată. Acolo l-a cunoscut pe Jamie și s-au împrietenit pentru totdeauna. În fiecare iarnă își petrec luna decembrie împreună. Acum o va duce pe Lisa și o va prezenta lui Jamie, Eloisei și familiei lor. Are emoții. Dacă își vor da seama că femeia nu îl iubește?
Lisa e născută în Polonia. Într-un cartier mărginaș din Cracovia. A ajuns la Paris în copilărie, împreună cu părinții ei. A rămas singură în marele oraș după ce și-a pierdut amândoi părinții într-un accident. Nu s-a întors în Polonia, a preferat să rămână la Paris. Îi plăceau oamenii orașului, luminile lui, aerul de metropolă fascinantă și prietenii pe care și i-a făcut printre colegii ei de școală. A terminat facultatea și s-a angajat ca farmacistă. După ce l-a cunoscut, s-a mutat imediat la Antonin. Ea locuia într-o magherniță cât o cutie de chibrituri. Față de fosta ei locuință, apartamentul lui Antonin era un palat.
Încet-încet a trecut de la eternii ei blugi și bluze ieftine la haine din materiale moi, bine croite și foarte scumpe, cumpărate din banii lui Antonin. I-a cumpărat și un Mini Cooper roșu în care, oricât de mult s-ar fi străduit, nu intrau toate perechile de pantofi și toate gențile pe care și le-a cumpărat din banii bărbatului. În timp ce își conduce mașina prin traficul parizian, Lisa se gândește la hainele din tergal, urâte, pe care le-a purtat o copilărie întreagă. La mirosul de ceapă de pe scara blocului în care trăise, la Cracovia, o copilărie întunecată și friguroasă. Apoi privește în jurul ei, acum.
Se gândește la costumele ei de designer, create special pentru ea. La pantofii ei cu talpă roșie, Louboutin. Apoi, într-un sfârșit, la dragostea lui Antonin pentru ea. Dragoste ce a apărut ca un balsam peste rănile ei vechi. Nu a reușit să le închidă, dar durerea s-a atenuat și a dispărut în cele din urmă. Nu l-ar părăsi niciodată! Este cadoul pe care ea l-a primit de la viață. Așa îi place să creadă. Își spune des cuvintele acestea când se uită la el și nu i se par deloc exagerate. Vor pleca în Provence. Vor râde. Vor fi fericiți. Lisa era sigură pe ea și pe anii ei viitori împreună cu Antonin.
La întoarcerea din Provence, în Paris ningea. Antonin a părăsit-o pe Lisa. Era sigur că femeia l-ar fi părăsit în curând și prefera să plece el înaintea ei.
Agentul lui imobiliar i-a găsit repede o chirie în cartier. Antonin a plătit chiria pe cinci ani și i-a dus toate lucrurile acolo. I-a dat Lisei adresa noii ei case și cheia, într-o dimineață când ea era la farmacia în care lucra. I-a spus că o părăsește pentru că nu o mai iubea. Mințea. O iubea ca un nebun. Îi era însă frică de ce se va întâmpla cu el după ce femeia îl va părăsi. Era sigur că îl va părăsi. Nu se putea altfel. Era sigur că Lisa nu îl iubea. Femeia a rămas cu cheile în mâini, privind tăcută la urmele lui pe zăpadă. Ale ei se topiseră.
Sumar Literomania nr. 394 (2026)
Scrie un comentariu