Corto Maltese a ajuns, în cele din urmă, și în România, prin intermediul Editurii Cartea Copiilor, care a inclus în planul ei editorial și aventurile piratului romantic imaginat de Hugo Pratt. Deocamdată au apărut doar patru dintre cele unsprezece cărți de BD care îl au ca erou pe Corto Maltese: „Balada mării sărate”, „Sub semnul Capricornului”, „Departe, tot mai departe” și „Celticele”.
Traducerile aparțin lui Mircea Mihăieș și Tudor Călin Zarojanu, iar prefețele sunt semnate de Horia-Roman Patapievici și Ioan Stanomir, ceea ce intimidează, îmi imaginez, un cititor pentru care BD-ul nu reprezintă decât un simplu subgen mai mult sau mai puțin literar. Mircea Mihăieș a scris un volum dedicat în întregime personajului creat de Hugo Pratt: „Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist și visător” (Polirom, 2014). De ce atâta atenție acordată unui personaj de bandă desenată?
Pentru că piratul nostru nu este un personaj oarecare. Creat în 1967 de către desenatorul italian Hugo Pratt, Corto Maltese a debutat în „Balada mării sărate”, un BD atipic, în care acțiunea, plasată în preajma Primului Război Mondial, nu îl are în centru pe Corto, dar este o bună introducere pentru următoarele aventuri ale piratului romantic. Din galeria eroilor cinici, așa cum îi știm din genul hard boiled, înrudit cu Sam Spade și cu Philip Marlowe, dar și cu eroii romantici ai lui Jack London sau Joseph Conrad, Corto Maltese este un sceptic care, prin replicile sale acide, dar și prin acțiunile sale imprevizibile, sfidează convențiile de orice fel, dar mai ales prejudecățile sociale, religioase, naționalismul și orice fel de politică practicată de marile puteri. Este un apatrid, ușor egoist, cinic, pentru care nimic nu contează, la o primă impresie, în afară de propria-i piele. Dar destinul lui este, vom vedea, să-i salveze pe alții, deși nu va avea parte de cine știe ce recunoștință. Dar este obișnuit cu acest tip de tratament. Și cum altfel, când lumea pestriță a piraților este una dură și pragmatică? Și totuși, rămâne acolo, în acea lume, refuzând orice fel de înregimentare sau de înrolare. Refuză, de asemenea, orice luptă dusă în numele unui ideal politic sau social. Îi displac stăpânii, deși, atunci când are ocazia, nu se revoltă împotriva Călugărului, conducătorul piraților din Pacific. Preferă tovărășia unor personaje dubioase, ca Rasputin, un pirat rus depresiv pentru care crima este singura soluție în orice situație. Măcar, în cazul lui Rasputin, Maltese știe la ce să se aștepte.
Excentric, cel puțin pentru un pirat, Maltese îi citește pe Jack London, Melville, Conrad și citează din Rimbaud. Citește „Utopia” lui More, carte pe care nu o va termina niciodată. Are ocazia, de altfel, să-i întâlnească, în călătoriile sale, pe Jack London sau Conrad, dar și pe Hemingway, Hermann Hesse sau James Joyce.
Marile evenimente ale începutului de secol XX nu sunt nici ele ratate de Corto Maltese. Participă la Revoluția din Rusia, prinde primele manifestări ale fascismului în Italia, iar la un moment dat, prins la granița dintre Turcia și Armenia, este salvat de la moarte printr-un telefon dat de nimeni altul decât Stalin. Corto Maltese dispare, așa cum îi stă bine unui personaj „romantic și anarhist”, ca să-l citez pe Mircea Mihăieș, în Războiul Civil din Spania.
Din galeria eroilor cinici, așa cum îi știm din genul hard boiled, înrudit cu Sam Spade și cu Philip Marlowe, dar și cu eroii romantici ai lui Jack London sau Joseph Conrad, Corto Maltese este un sceptic care, prin replicile sale acide, dar și prin acțiunile sale imprevizibile, sfidează convențiile de orice fel.
Încă din primul volum al seriei, „Una ballata del mare salato” („Balada mării sărate”), apărut în 1967 și publicat sub formă de album în 1976, Corto Maltese atrage atenția. Nu ai cum să ratezi intrarea în scenă a acestuia: plutind în derivă, răstignit pe o plută! Salvat de piratul Rasputin, Maltese își asumă protecția a doi tineri, Cain și Pandora, ținuți ostatici de același Rasputin. Primul Război Mondial bate la porțile Europei, dar își face deja simțită prezența în apele îndepărtate ale Pacificului.
Intrigile germanilor, care vor să controleze insulele din Pacific, îi implică și pe pirații care sunt, de facto, stăpânii Pacificului. Din păcate, în acest război vor fi implicate și populațiile băștinașe, victime colaterale într-un conflict care nu le privește și pe care nu-l înțeleg. Cranio, adjunctul Călugărului – căpetenia piraților din Pacific –, descrie foarte bine situația băștinașilor: „Lumea veche, aceea creată de strămoșii noștri polinezieni, este de acum moartă. Templele au fost distruse. Tobele lor tac de multă vreme. Tane, Tu, Rongo, Tangaroa și ceilalți fii ai Mamei Pământ și-ai Tatălui Soare ne-au părăsit. Marile canoe ce puteau traversa oceanul au ajuns pulbere și căpitanii care le comandau, meșterii care le-au construit s-au dus de-acum în lumea duhurilor. Nu te mira că maorii au uitat numele străbunilor… Și că le folosesc pe cele ale albilor”. Așadar, multe probleme, multe intrigi, pe care Corto Maltese nu le vrea rezolvate, nici nu poate spera așa ceva, ci își dorește doar să scape întreg din toată tevatura și, eventual, să-i salveze pe cei doi tineri.
La fel ca bătrânul marinar din „The Rime of the Ancient Mariner” de Coleridge, poem din care citează la un moment dat Cain, Corto Maltese este un singuratic și știe că nimeni sau nimic nu-l poate salva în afară de el însuși: „Singur, singur, de tot singur,/ Singur pe marea pustie!/ Și niciun sfânt nu s-a îndurat/ De sufletu-mi în agonie”. Oceanul îi este singurul prieten devotat, deși nici în el Corto nu are cine știe ce încredere.
Așadar, niciun iubitor de BD, cred eu, nu poate scăpa ocazia oferită de Editura Cartea Copiilor de a citi în română aventurile unui personaj precum Corto Maltese, mai ales că volumele au apărut în condiții grafice excepționale și beneficiază de traduceri foarte bune. Închei acest scurt text cu speranța că nu va trebui să aștept prea mult și celelalte șapte cărți din serie.
Scrie un comentariu