Cartea săptămânii

Cristul răstignit, la Velázquez şi Unamuno

Pornind de la celebrul tablou Christul răstignit, Miguel de Unamuno a scris unul dintre cele mai frumoase poeme ale secolului al XX-lea, Cristul lui Velázquez, un poem amplu, un „poem-bloc”, după cum îl numeşte Sorin Mărculescu în prefaţa volumului, poem care însumează nu mai puţin de 2.540 de endecasilabi albi, cu 268 de trimiteri biblice marginale. Cristul lui Velázquez, poem a cărui scriere a durat aproape zece ani (1913-1920), este format din patru părţi. Prima parte conţine treizeci şi opt de subpoeme, cea de a doua, paisprezece, cea de a treia, douăzeci şi şapte, iar ultima, cea de a patra, este alcătuită din opt subpoeme şi o Rugăciune finală.

Ca punct de pornire al meditaţiei cristologice, Unamuno a ales, cum spuneam, un tablou de Velázquez, Cristo crucificado, o pictură în ulei pe pînză, de început de secol XVII (1632?), care îl înfăţişează pe Cristos răstignit. Nu tema tabloului surprinde, ci modul în care Velázquez a ales să o înfăţişeze: auster, cu un fundal întunecat, fără personaje-martor, doar Crist răstignit, un Crist cu un trup luminos, alb, „de o reţinută strălucire apolinică”, cum bine îl descrie Sorin Mărculescu, cu o atitudine necrispată de chinurile morţii. Acest Crist netulburat, cu un trup nedeformat de suplicii, constituie, aşadar, adresantul şi protagonistul poemului lui Unamuno.

De ce tocmai acest Crist? Un posibil motiv ar fi frumuseţea acestuia în moarte, frumuseţe care ar confirma viaţa de după moarte, efigie a questei scriitorului spaniol – o confirmare indirectă, dar atît de puternică, la care Unamuno a subscris, creînd unul dintre cele mai mişcătoare poeme religioase ale lumii din toate timpurile. Poemul lui Unamuno respectă întocmai tabloul lui Velázquez, meditaţiile mistice unamuniene găsind un perfect suport în această pînză austeră. Dialogul mistic – mai bine spus, monologul – lui Unamuno şi-a găsit, astfel, cadrul potrivit, scena ideală, începutul poemului constituind chiar încadrarea în această scenă, cu enunţarea motivului principal al morţii ca naştere, tema dominantă, de altfel, a poemului: „«Puţin şi lumea n-o să mă mai vadă,/ ci voi mă veţi vedea, căci viu eu fi-voi/ şi voi tot vii», ai spus; şi văd: te-nfaşcă/ ochii credinţei în străfund de suflet/ şi sub puterea artei sub o formă/ văzută te creăm. Magică vargă/ penelul lui Don Rodríguez de/ Silva Velázquez ne-a fost şi printr-însul/ în trup azi te vedem. Eşti Omul veşnic/ ce oameni ne face. Moartea-ţi este/ naştere. Te-ai suit la cer, să vină,/ mîngîietor, la noi, Duhul Sfînt, spirit/ al turmei tale, lucrător în arta/ ce ni te-a dat în văz. Aci-ntrupată/ în albul tăcut cuvîntu- acesta,/ rostit în linii şi culori, credinţa/ tragicul meu popor şi-o glăsuieşte./ Act e sacramental suprem, ne pune/ prin moarte-n faţă drept cu Dumnezeu”.

Motivul pentru care Unamuno a ales un tablou ca suport al meditaţiilor sale cu iz de revelaţie ar putea fi următorul: aşa cum faţa lui Dumnezeu nu poate fi privită direct, căci ar fi un gest aducător de moarte, aşa nici viaţa de dincolo nu poate fi intuită decît printr-un intermediar, în acest caz, pînza lui Velázquez. Mai mult, Isus este modul în care Dumnezeu s-a revelat lumii întru salvarea ei, El este intermediarul dintre oameni şi Tatăl, iar faptul că Fiul s-a întrupat pentru aceasta, s-a coborît adică în trup de carne, a făcut această mediere şi mai directă, mai puternică. Trupul lui Crist devine, în fapt, subiectul poemului unamunian, ceea ce, în lumina celor de mai sus, nu surprinde. Albeaţa lui este comparată cu cea a ostiei sau a laptelui, ba chiar partea a treia a poemului se constituie într-o adevărată descriere mistică a trupului cristic: a părului, a ochilor, a nasului, a urechilor, a mîinilor etc. Trupul lui Crist, în tabloul lui Velázquez, este ţintuit pe cruce cu patru cuie, amănunt respectat şi de Unamuno („[…] Cuiele, patru,/ roade-ale artei omului, te leagă/ de pomul ţie-al morţii, nouă-al vieţii”), deşi contravine tradiţiei în care Crist este înfăţişat ţintuit pe cruce doar de trei cuie. Unamuno îşi permite şi alte abateri de la tradiţie, în siajul lui Velázquez. Crist apare în postura de creator al Luminii, deplasîndu-se astfel centrul de greutate de la Tată la Fiu („şi încolţit-a din al beznei sînul/ Duhul-Lumină, ce după-a ta faţă/ în inimă ne-aduce vie copie,/ după al cărei chip făcuţi noi fost-am,/ şi după chipu-i Tu-l făcuşi lumină”), ceea ce i-a adus lui Unamuno, din partea unor dogmatici, acuza de eretic. Dar, ne avertizează Sorin Mărculescu într-o notă de subsol, este vorba, în mod indirect, şi de „un omagiu adus pictorului Velázquez şi luminozităţii degajate de tabloul său”. Spirit eretic, Unamuno nu ezită, la un moment dat, să se roage şi pentru izbăvirea „încruntatului Luzbel” (Lucifer).

Traducerea lui Sorin Mărculescu a poemului din 1920 al lui Unamuno reprezintă, în spaţiul nostru cultural, un gest de o importanţă aparte. Avem de-a face cu un poem profund catolic – în ciuda detaşării lui Miguel de Unamuno de Biserica Catolică, de forma ei oficială, instituţionalizată – tradus de un poet creştin ortodox, cum se descrie Sorin Mărculescu. Acest amănunt nu poate decît să intrige şi să ne stimuleze curiozitatea în privinţa rezultatului final, a modului în care, în textul traducerii, cele două spirite, opuse şi gemene în acelaşi timp, comunică spre reuşita unui demers dificil şi cu atît mai remarcabil.

Miguel de Unamuno, Cristul lui Velázquez, traducere din spaniolă, introducere, note, comentarii de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2015, 324 p.

FOTO: Diego Velázquez, Crist răstignit (detaliu)

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București, 2017). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu