Plicul lui Pașadia

„Să ningă peste noi cu miei…”

„Să ningă peste noi cu miei doar astăzi / Să ningă inima în noi / Noi niciodată nu am fost noroi / O spun şi mieii care ning pe noi / O, dulce, mult prea dulce tu, fecioară, / Care mi l-ai făcut pe lezus chiar din flori / Ce zici că ninge mieii peste noi / Ce zici că ninge mieii peste seară / Şi pe zăpadă că noi ningem amândoi.”

Marea poetă Ágnes Nemes Nagy zice undeva despre un vers că „e cel mai mare vers din literatura maghiară” și adaugă: „dar sunt multe versurile pe care le putem numi așa”. Așa zic și eu, că cea mai mare poezie de Paște din literatura română este Să ningă peste noi de Nichita Stănescu. Poate pentru că sunt atît de albi mieii ăștia care se aștern toată seara, și în toată lumea de fapt. Poate pentru că poezia spune „Iezus”, ceea ce e atît de diferit de literarul (și puțin contrafăcutul) Iisus. Poate pentru că e atît de natural adusă din condei, de parcă și versurile ar cădea peste noi ca mieii. Poate pentru că mieii sunt jertfele Paștelui. Și poate, mai ales, pentru că naturalețea asta a poemului ni se transmite și nouă, chiar și astăzi, cînd abia ne mai scoatem capul din telefoanele mobile și din tablete, dar, totuși, sensibilitatea noastră mai rezonează cu începutul fără echivoc al incantației: „Să ningă peste noi cu miei doar astăzi”.

E Vinerea Mare și e soare, nu prea cred să fie ninsoare astăzi. Dar poezia nu e același lucru cu meteorologia, sau este o meteorologie foarte internă, care trece prin inimă și prin suflet. Ninge-te, Paște!

FOTO: Studii de Hans Holbein cel Tânăr

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu