Începând cu nr. 147, Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din volumul „Discurs viu – Diatribe. Cartea I” de Epictet (traducere din greaca veche de Andreea Ștefan, Editura Seneca, București, 2018.
*
CAPITOLUL I
Despre cele ce depind de noi şi cele ce nu depind de noi
Iar în legătură cu aceasta ce spunea Agrippinus? „Eu nu devin o piedică pentru mine însumi.“ I se anunţă: „Eşti judecat în senat“. „Să fie într-un ceas bun! Dar a venit ora a cincea“ (atunci obişnuia să-şi facă exerciţiile şi apoi o baie rece). „Să mergem şi să ne antrenăm.“ După ce îşi termină exerciţiile, cineva abia sosit îi spune: „Ai fost condamnat“. „La exil“, întreabă, „sau la moarte?“ „La exil.“ „Ce s-a stabilit în legătură cu proprietăţile?“ „Nu au fost confiscate.“ „Atunci să pornim spre Aricia, vom lua prânzul acolo.“
Asta înseamnă să te fi îngrijit de lucrurile de care trebuie să te îngrijeşti, să-ţi fi făcut pregătirile necesare pentru ca dorinţa şi aversiunea să-ţi fie neîmpiedicate şi neîncătuşate.
Trebuie să mor; dacă a sosit deja momentul, mor; iar dacă este peste puţin timp, acum prânzesc căci a venit ora prânzului, apoi voi muri. Cum? Aşa cum se cuvine celui care restituie lucruri străine.
Scrie un comentariu