Atelier Literatura la feminin Nr. 195

Dinți (istorii orale)

(Cină, afară, în septembrie. Din vecini se aude muzică populară. Când crește volumul, încep să latre câinii. O pisică se-nvârte prin preajmă.)

 

‒ Ia, mă!

‒ Ce e?

‒ Icre… icre dă pește.

‒ Icre negre…

‒ Nu  pot să mănânc tare.

‒ Ia mai moale! Mic mănânci? Ia și pește. Noi suntem mâncăcioși.

‒ Nu pot să mănânc. Am o punte și mă doare.

‒ Dă când?

‒ De miercuri.

‒ Nu ești obișnuită. Io am dă ani dă zile. Mi se părea tot așa, că am gura strâmbă.

‒ Parcă te strânge un cerc… parcă nu funcționează.

‒ Zââât! ‘ Ai că-ți dau io…  A dracului pisică… i-a mirosit a pește.

‒ Dă-i, mă, și ei ceva.

‒ Nu-i dau, că să-nvață puturoasă.

‒ Par mai mari, da’ nu sunt, i-a verificat, m-a pus să strâng.

‒ Pi nu ți-a luat măsurătură, nu ți-a băgat plastilina aia în gură?

‒ Mi-a luat.

‒ Posibil ăia dinainte să fi fost tociți. Acuma ce să facem? Primul strat să mai tocește… Durează până te obișnuiești. Te gândești că beam la țuică dă banii ăia?! Doujcinci dă milioane…

‒ Pi ce zici tu, Victore, am dat io acu’ câți ani? Opt, nouă ani… Am dat doișpe milioane.

‒ Ți-ai pus tot așa, punte sau coroana? Adică aveai rădăcini?

‒ Da, mi-a făcut legătura.

‒ Ei, dacă rămâi fără rădăcini…

‒ Da, am avut-o p-asta din margine și d-aicea (arată dinții) restu’ gol, deci trei dinți goi. Înțelegi? I-a îmbrăcat p-ăia. Deci au fost cinci dinți ș-am dat doișpe milioane. Da’ cu extracție și mi-a omorât nervii la ăștia doi, legăturili.

‒ Dacă rămâi fără, trebuie să-ți faci implant. Te costă vreo zece mii de euro, poți să-ți iei două mașini.

‒ Da, da’ zice că nu-i la fel ca dintele natural, că nu mai simți gustu’…

‒ Sau placă…

‒ Papilele gustative sunt pe limbă, ce naiba!

‒ Pi la placă ajungem. Nu toți tolerează implantul… Ne-a băgat muzică încet, în seara asta, mă mir.

‒ Zââât! ‘Tu-ți șoarecii mă-tii!

‒ Lasă, mă, pisica în pace. Ce-ai cu ea?

‒ Nu vezi cum se freacă de picioar’li mele? I-am dat o dată pește. Să mai țină și regim.

‒ La mine partea asta dă jos, din stânga,  e aproape goală, în rest îi am. Sigur, nu sunt ăia originali, adică majoritatea sunt coroane din metal sau din ceramică. Da, la un moment dat începe… Mai ales că fumatu’ strică. Bine, tot genele sunt mai importante.

‒ Înainte nu mai strica fumatu’.

‒ De unde știi?

‒ Tătelu’ n-avea niciun dinte în gură și n-a fumat.

‒ La ce vârstă a rămas fără dinți? Că, dacă rămâi la șaptezeci…

‒ Tanti Miuța a fumat?

‒ A, nu, da’ să știi că a avut dinți buni. Să nu te duci o viață la dentist…

‒ Lasă-mă, că acum nu mai are niciunul!

‒ Păi are 78 de ani.

‒ Coana mare a noastră are. La 80 de ani.

‒  Da?!

‒ Pi da! N-a băut! Ha, ha, ha… Nu mânca ce mânca tătelu’, a fost carnivoră la viața ei. Lui îi făcea o oală dă ciorbă, avea trei-patru zile acolo, dacă să acrea nițel, el o dădea în fiert ș-o mânca. Ea nu…ș-acuma ea vrea azi pește, mâine cârnați, poimâine…

‒ Păi da, am văzut io un reportaj, nu mai știu pă ce post, pă Discovery, cred, la bebeluși, la copii s-a făcut niște statistici d-astea, copii care au…, dă când s-a început diversificarea, n-au mâncat cărniță, au mâncat dăcât lactate, alții care au mâncat carne… și dinții la ăia care au mâncat lactate nu s-au dezvoltat suficient ca la ăia care au mâncat carne.

‒ I-auzi!

‒ Da, deci trebuie carne neapărat, că zicea ăștia dă vegetarieni că trebuie să mânânce și ceva animal.

‒ La mine d-aia nu să potrivește măseaua dă sus cu aia dă jos.

‒ Ai mâncat lapte, ha, ha… N-ai mâncat?

‒ Acuma strig la Tanța și-mi aduce.

‒ Da, da’, pe de altă parte, laptele e bun pentru dinți, fiindcă are calciu, carnea nu prea are.

‒ Are ea alte…

‒ E nevoie de un meniu diversificat… Simt că am pietre în gură.

‒ Și când bei apă?!

‒ Da.

‒ Bine că n-ai impresia că… Nu simți că se clatină? Să nu-ți cadă.

‒ Dacă-mi cad, pot să-i prind la loc cu Fixodent, așa a zis doctorița. Sau îi pun într-o punguță și-i duc. Ce impresie?

‒ Am fost într-un sat de munte, astă-vară, la o prietenă, nevasta primarului din sat. Dom’ primar, tot așa, s-a dus la un stomatolog, i-a scos niște dinți și i-a pus alții, dar i-a pus provizoriu și-a rămas să se ducă iar peste vreo două-trei săptămâni.    N-a înțeles că trebuia să sune el, că doctorul i-a zis „v-aștept” și-a înțeles că trebuia să aștepte el, și-a așteptat, și-a așteptat, și-ntr-o dimineață… Dom’ primar e extrem de activ, adică nu prea stă pe-acasă. Îl vedeam doar dimineața devreme, se ducea la cotețul găinilor să le dea de mâncare. Și se trezește într-o zi, dimineața, că i se clatină dinții, sună speriat dentistu’ că ce să facă și doctoru-i zice să se ducă repede la cabinet, n-a mai apucat să ia micu’ dejun, a luat o banană cu el și s-a suit în mașină și, cum era la volan, a mușcat din ea și, când a înghițit, a simțit că a mai înghițit ceva…

‒ Ce?

‒ Dinții! Ha, ha, ha…Și-a înghițit dinții! N-avea de ce să se mai ducă la cabinet.

‒ Da… Așa. Și-avea o treabă într-un sat vecin, era ziua satului respectiv, îl invitase primarul, erau prieteni, știți cum e, toți sunt prieteni. Cum ai nițică putere, cum nu mai ai loc de prieteni, dar prietenia adevărată e de la putere la putere. Deci erau prieteni și nu știa ce să facă. Nici să zâmbească nu mai putea.

‒ Și ce-a făcut? S-a mai dus?

‒ S-a dus. Și-a anulat discursul și n-a scos un cuvânt cât au durat festivitățile, nu înțelegea lumea ce e cu el. Le-a spus la bairam. A ținut până dimineața.

‒ Au rămas găinile nemâncate. Zââât!  ‘Tu-ți dumnezeii mă-tii!

‒ Ce-ai, omule, cu ea?

‒ Tu nu vezi că a șparlit o bucată de mic din farfurie?!

 

Sumar Literomania nr. 195

Susține Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: