Intersecții Nr. 191

„Eclipsele” lui Andrei Gamarț la Mobius și conștiința văzului

Galeria de artă Mobius e în București, pe strada Dumbrava Roșie, nr. 18. Expoziția „Eclipse” a pictorului Andrei Gamarț a început pe 29 ianuarie, iar lucrările vor mai fi la Mobius până pe 1 martie. Am fost la Mobius și-am povestit puțin și cu Andrei:

Compresie și eliberare

Arhitectul Frank Lloyd Wright vorbea despre „compresie și eliberare”: în casele sale treci printr-un spațiu îngust și puțin luminat înainte de a intra într-o încăpere mare și luminoasă. Odată intrat(ă) în încăperea largă, ești copleșit(ă) de deschiderea spațiului.

E tot un joc, sau mai multe, de compresie și eliberare a spectatorului la expoziția lui Andrei Gamarț de la Mobius. E bine să inspiri puternic înainte să intri, te întâmpină apoi „Orbirea”/„Blindness”. E o lucrare de dimensiuni nu mici și care te forțează prin tensiunea pe care o degajă să te uiți la ea.

Andrei spune:

„În toată expoziția, am dorit să arăt cât de important este să ai conștiința văzului. Voiam să transmit senzația de orbire pentru că sunt elemente ascunse în lucrare pe care nu le vezi din prima, fiindcă folosesc contraste puternice, contraste de culoare, dar și contraste tematice, de subiect. Lumina dispare și odată cu ea și înțelegerea lumii. Noi percepem lumea datorită luminii. Sunt foarte mulți oameni în lucrare, nu-ți dai seama. E o imagine apocaliptică, într-un fel. În același timp, am încercat să reprezint și ideea de om, care vine din întuneric și pe care-l vezi abia la a doua vedere”.

Reach content for Google search „Andrei Gamart”

Blindness, oil on canvas 200x228cm, 2018

Materia – lumină

În stânga „Orbirii”, e lucrarea „Eclipsa”/„Eclipse”, care dă numele expoziției. La rândul ei, are ceva din geologia unui început și sfârșit de lume. Devine mai clar de ce, după ce Andrei vorbește despre sursa de inspirație: „un film de-al lui Béla Tarr, „Werckmeister Harmonies”. E o scenă, la început, în care personajul principal le explică celorlalți, într-un bar, ce înseamnă eclipsa și cum funcționează. Și exemplifică folosind acești oameni, pe care îi pune să se rotească. Transferul de la cosmic la uman m-a impresionat și mi-am zis că trebuie să fac ceva în zona asta. Mai ales că și în trecut lucrasem cu ideea luminii. Materia care este și ea lumină, dar într-o formă încătușată. Materia care trebuie să-și readucă aminte că este și ea lumină. Și atunci se luminează și redevine punctul inițial, lumina care era la început”.

Reach content for Google search „Andrei Gamart”

The Eclipse, oil on canvas 35x45cm, 2017

Mișcări duble

Spațiul expozițional este secționat de un perete din pânză: de-o parte și de alta lucrări în corespondență. Nu sunt identice, sunt duble.

„Când traversezi toată expoziția, îți dai seama că ai văzut același subiect, dar nu-ți dai seama ce e schimbat. De asta ziceam de conștiința văzului. Am observat că unii se opresc mai mult la o lucrare, alții trec mai repede. Depinde și de felul lor de a vedea lucrurile, de a percepe, de a înțelege. E un experiment pentru mine, explică Andrei. Și pentru spectator, într-un fel.”

Lumina intră în jocul dublurilor. În capătul sălii, perpendiculare pe peretele semi-opac sunt două lucrări, un binom care face trecerea de la imagine la contrast, de la ceea ce vezi la ceva neclar.

„Două „Ferestre”/„Windows” au un subiect real – e ce văd eu de acasă, pe geam. Un copac. ”

E aceeași imagine, cantitatea de lumină diferă „lipsa de contrast și imaginea ternă în care nu mai vezi clar contururile au vrut să reproducă, oarecum, felul în care eu am văzut la un moment dat.”

Window 1, oil on canvas 200x150cm

 

Reach content for Google search „Andrei Gamart”

Window 2, oil on linen 100x85cm 2020 m

De-a intratextualitatea

Detectezi ușor dublurile pentru că îți stârnesc curiozitatea, dar și neliniștea. Mai sunt însă și lucrări care le anunță sau ți le aduc aminte. Explică Andrei:

„Mie-mi place ca într-un text: să le combin, să le aranjez, să fac trimiteri de la una la alta. E ca și cum ai dezvolta o imagine mare din mai multe imagini mici”.

Vă las să descoperiți în galerie firele care fac să se țeasă pânza între pânze.

De-a valul și de-a marea

Sunt trei lucrări, de dimensiuni diferite, cu același val. Și sunt astfel dispuse, pe trei pereți paraleli, încât, în preajma lor, te simți ca la mare, fugind de valul cel mare care e tot mai aproape și mai aproape.

Mă intrigă, pentru un pictor care s-a născut la Chișinău și trăiește în București, multitudinea lucrărilor marine din expoziție. Dar Andrei n-are nevoie să aibă modelul în fața ochilor:

„Marea, eu rar am văzut-o, pentru că eu rar mergeam la mare. Dar asta este o imagine mentală. Și multe sunt imagini mentale. Marea am văzut-o nu de foarte multe ori, dar e o imagine care circulă, pe care o vezi, pe care o înmagazinezi undeva și o recreezi tot timpul. Spune munte și tu începi să vezi muntele unde ai fost acum cincisprezece ani. Asta e frumos în pictură că reprezinți ceva, un subiect, pe care l-ai creat fără să știi cum”.

Îl întreb despre procesul de documentare pentru o lucrare. Spune:

„Foarte rar fac schițe, foarte rar fac poze care să mă conducă după un anumit subiect. Eu îmi notez o imagine. Îmi iau niște notițe: cum ar trebui s-arate, cum ar trebui să cadă lumina”.

Și-apoi, imaginile pot fi depozitate în trecutul lui sau al altora. „Casa de pe celălalt mal”/„The House on the Other Side”, de exemplu, vine din romanul „Glorie” de Nabokov.

„Naratorul povestește despre copilăria lui. Și își aduce aminte de un hotel din Elveția.

Eu am pornit de la o amintire care nu este a mea propriu-zis, dar este a mea prin lectură. Atunci când citești, vezi de fapt. Ești acolo, ești tu personajul principal.”

The House on the Other Side, oil on canvas 27x35cm

Continuând despre procesul de creație, Andrei explică:

„Eu, din aproape în aproape, ajung la o imagine. Și, în același timp, oamenii care vin să vadă, ei văd diferite lucruri. Fiecare are imaginea lui. E ca o cheie care se potrivește. Fiecare are propria lui cheie de citire a unui tablou”.

Până pe 1 martie 2021, dacă sunteți prin București, treceți pe la Mobius. Vedeți ce chei și fire găsiți. Poate în pădurile lui Andrei, despre care n-am povestit și n-am pus poze aici.

Poze: Tudor Codre Isac

Sumar Literomania nr. 191

Susține Literomania

Despre autor

Claudia Davidson-Novosivschei

Claudia Davidson-Novosivschei

Claudia Davidson-Novosivschei este traducătoare și interpretă de conferințe. Face un doctorat pe literatură australiană (David Malouf și Peter Carey).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: