Flash fiction stories – aprilie 2023: „Canibalul” de Emanuel Pope

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Canibalul

(Proză realistă cu un puternic impact emoțional)

Emanuel Pope

Într-una din camerele unei proprietăți moderne și vaste, ascunsă privirilor curioase și păzită cu strășnicie sub consemn de „maximă securitate’’, în mijlocul unei păduri nu departe de capitala unui stat balcanic, Șaric își potrivea cravata în oglindă. Urma cel mai important eveniment al vieții sale. Momentul în care toate umilințele îndurate de el până atunci vor fi răzbunate. Dar toate. Își zâmbi. Costumul Armani îi zâmbi și el. Mirosea puternic a parfum. Șaric reveni la măsuța din fața ferestrei și-n timp ce mâna îi cauta instinctiv paharul de whisky, privirea îi fugi pe fereastră de unde putea vedea în amurg, departe, câteva dintre puținele blocuri muncitorești din acea zonă. Luă o înghițitură din pahar și apoi încet, nu prea tare, se prefăcu că mușcă din oraș. Apoi lătră puțin. Da! de-acum urma să fie al lui. De-acum nu vor mai conta nici funcțiile și nici banii, iar puterea va fi numai și numai la el. În jumătate de oră, lucrurile aveau să se deruleze cu rapiditate și după un program bine fixat: Festinul, Cuvântarea și Banchetul. De dimineața nu făcuse altceva decât să se pregătească temeinic pentru toate. Auzise că în aceeași situație în care se afla el acum, un alt lider, cu mulți ani în urmă, fusese gata, gata să leșine în momentul Festinului, deși era cunoscut ca fiind un tip dur. De aceea el nu mâncase decât foarte puțin în ultimele două săptămâni și băuse numai tărie. Nu dorea să se facă de rușine în timpul ceremonialului. În plus, el urma să intre ultimul în Sala de Festin. Și va face în așa fel încât să întârzie cât mai mult, ca să-i poată vedea, încă de la intrare, pe toți cei douăzeci din Consiliul de Stat, turbând acolo dacă nu cumva chiar și mai rău.

Auzi pași pe dalele de marmură ale etajului. Gata, lucrurile aveau să se întâmple chiar acum. Cineva ciocăni discret și ușa se deschise larg. Doi bărbați îl vor însoți în tăcere printr-un labirint de coridoare, ocolind astfel camerele oficiale unde era așteptat de marea masă a membrilor săi de partid și de presă. După câteva minute care-i părură o veșnicie, ajunse în apropierea Sălii Festinului. Acolo își aprinse o țigară și fumă încet, tacticos, privind în ochi garda ce străjuia intrarea boltită de piatră a acesteia. Când termină, își inspectă ținuta timp de alte câteva minute, după care făcu un semn și bărbații îi deschiseră.

Liderul se afla întins deja pe tăblia grea de stejar masiv a mesei, complet înfășurat ca o mumie în steagul roșu muncitoresc. Ce e viața, se gândi Șaric… timp de peste două decenii, din aceeași reședință și din fruntea aceleași mese, înconjurat de miniștri pe care tot el îi numea, bărbatul acesta, mort acum, condusese destinele unui popor întreg. Urma el și tot așa până în vecii vecilor, își spuse. Privi pe fiecare dintre cei de față. Când nu era atent, de cealaltă parte a mesei cineva vomita. Șaric își îndreptă privirea cât putu de repede, dar nici chip să-și dea seama. Intră Doctorul care era Maestrul de Ceremonii. Acesta așteptă până se făcu liniște în sală și îl privi pe Șaric. Șaric se încruntă și maestrul pricepu că era timpul să-nceapă. Se apropie de masă și, scoțând un bisturiu, îl introduse într-unul din buzunărașele special pregătite de dinainte, făcute în materialul steagului. La nivelul feței defunctului, mai precis în zona gurii acestuia, doctorul tăie îndelung și apăsat,după care bucata pe care o decupă de acolo o așeză pe un platou și i-o întinse lui Șaric. Șaric o privi cu furie și începu să rupă încet cu dinții din ea. Se auzi un trup greu căzând dintre cei de față, Doctorul reveni la cadavru și, în ordinea limbilor de ceasornic, începu să-i servească pe fiecare în funcție de opțiunile pe care aceștia și le exprimaseră în momentul depunerii jurământului de credință în partid. Alți doi leșinară înainte ca doctorul să sfârșească ceremonialul. Înainte de-a pleca, maestrul dezgoli capul mortului și de sub steag apăru fața acestuia, acum lipsită ca niciodată de gură și zâmbet. În sală mulți vomitau, doar Șaric terminase și le zâmbea larg. Cei care mai aveau putere începură să lovească îndelung cu picioarele în podea în semn de respect. Noul Stăpân le întoarse spatele și, îndreptându-se spre o altă poartă a sălii, părăsi Festinul. În coridorul mic ce despărțea Sala de Festin de Sala Cuvântării, câțiva cosmeticieni și machiori se năpustiră și începură să-i curețe mâinile și fața, să-i aranjeze hainele, după care Șaric, nerăbdător, își făcu intrarea zâmbind glorios. Dinspre presă izbucni un ropot de aplauze și urale. Aveau un Nou Lider.

….

Șaric începu să resimtă efortul acelei seri și nu după mult timp părăsi Sala Banchetului, dar nu mai înainte de-a strânge mâinile câtorva tineri, reprezentanți de prin județe ai aripilor tinere și diverse ale Partidului.

Ajuns în limuzină, se trezi ca dintr-un vis salutat de șofer: „Să ne trăiți!” „Salut, George”, îi răspunse acestuia… Să mergem! Mașina demară și farurile sale începură să alerge vioaie printre umbrele pădurii, pe drumul ce ducea spre oraș… dincolo de gardurile Proprietății.

Emanuel Pope s-a născut la Brăila, în 1969. Din 2002, pe meleaguri străine, acum trăind la Londra. A debutat în reviste ca poet și prozator, și a publicat în colecții de carte, private sau publice, câteva plachete și volume de versuri, o broșură cu proză scurtă și mai multe traduceri.