Plicul lui Pașadia

Jocul de-a normalitatea

Deplîng încontinuu cvasiabsența mecenatului cultural în Transilvania. Cel puțin din punct de vedere literar/editorial, lucrul este exasperant. Dar și dacă privim spre evenimentele culturale „mici”, fără teatru, film etc., fenomenul pare la fel de îngrijorător. Dacă n-ar fi niște oameni mărinimoși, n-aș mai organiza nimic.

În Ungaria, spiritele s-au încins din cauza premiilor acordate tradițional de 15 martie. Părerea comisiilor nu a fost luată în considerare, nulități sau chiar nulități fasciste au luat premii importante, un membru al juriului Premiului Munkácsy, acordat artiștilor plastici, a și demisionat din cauza asta.

În ce mă privește, încerc să-mi rezolv tristețile prin acțiune. Mă plîng, dar nu aștept miracolul. Scriu scrisori pe email și pe Fb, sun oamenii, mă interesez. În ce-l privește pe Endre Kukorelly, acționează la fel. Într-o postare, roagă „poporul” realităţii virtuale să nu se mai frustreze, să nu-și mai etaleze orgoliile și ranchiunile, mai bine să reîntemeieze împreună cu el Premiul Baumgarten. Acesta a fost un premiu literar care a funcţionat în perioada 1929-1949 și i-a ajutat pe scriitorii talentați și independenți (în baza meritului şi cinstei lor, oameni care, bineînțeles, n-au fost bogați). Kukorelly donează primul o sumă de 1 milion de forinți.

Mi s-a părut, de la bun început, o idee salutară. Bineînțeles că au apărut pe loc opiniile cîrcotașe: că juriul Premiului Baumgarten ar putea fi la fel de părtinitor ca guvernul însuși; că nu e bine să ne adunăm între noi etc. Eu zic că orice e mai bine decît o comisie aservită guvernului și că, în scurt timp, aproape că n-o să mai avem cu cine să ne adunăm. Pînă atunci, mai putem să ne jucăm de-a normalitatea.

 

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu