Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Sticla de rom
Florentina Ionescu
Marea avea culoarea ochilor tăi în dimineața aceea, când mi-ai luat mâna într-a ta, într-un cocon de aer sărat. Auzeam în depărtare valurile, iar spuma lor era dornică să țeasă povestea noastră pe nisipul umed. Mi-ai arătat luna pe cerul ce începuse să se întunece. Oare cum de s-au scurs orele atât de repede? Pe măsură ce ne apropiam de valuri, am trecut pe lângă o barcă. Vopseaua ei se scorojise la fel ca pielea mea. Bronzul începuse să se cojească, bucăți de epidermă erau luate de briza mării și purtate, îmi imaginam eu, până în partea cea mai îndepărtată a stațiunii. Nu știam atunci că în lemnul acelei bărci uitate de-un pescar îndrăgostit de rom se va topi dragostea ta pentru mine. M-ai sărutat. Buzele mele ți-au răspuns, de parcă aveau nevoie de energia ta. Tălpile noastre dansau pe nisipul ud în ritmul unei melodii hispanice, desprinse din boxele barului de pe plajă. Que dolor, que dolor… Credeam eu că o să mă doar, peste ani și ani, privirea ta în care se loveau valurile mării de un țărm în descompunere – cadavrul iubirii noastre?
Am continuat să dansăm ca doi sălbatici lângă barcă. Tu ai scos briceagul-breloc și ai scrijelit inițialele noastre. Am râs până când m-au durut obrajii și nu m-aș fi oprit dacă nu m-ai fi sărutat din nou. Semiluna veghea asupra noastră, iar briza îmi încrețea zulufii desprinși din clamă. Părul meu se mișca în ritmul muzicii, întunericul ne îmbrățișa pe amândoi în cochilia lui. Îmi venea să o duc la ureche și să ascult melodia durerii noastre, nenăscute încă.
Eram tineri și marea era martorul nostru tăcut. Barca părăsită urma să devină, peste ani, oglinda relației noastre. Cine-ar fi crezut că o barcă veche poate să însemne șapte ani de ghinion? Tu erai pescarul, Miluna era sticla de rom de care te îndrăgostiseși într-o poiană, lângă un lac de munte. Uitaseși de mare și de amprenta trupurilor noastre pe nisip. Eu eram barca înghițită de nisip, cu lemnul ce se degrada pe zi ce trecea, din cauza unui soare mult prea strălucitor. Barca ce nu avea să mai plutească niciodată pe valurile unei iubiri cu gust de hamsii. Barca ce își pierduse vâslele, pârghiile și tot ce o mai ancora în nisipurile mișcătoare.
Barca a învățat, după o vreme, să îmbrățișeze zilele petrecute pe plajă. Fără tine. Fără acel pescar ce n-a știut să o scoată în larg și să-i ofere nu doar iubire, ci mai ales libertate. Que dolor, que dolor, ya no volverás a mi! Ai rămas cu sticla de rom cu zâmbetul încadrat de părul brunet, iar eu m-am întrebat mereu ce a avut ea și nu am avut eu.
Trache
Oana Neda
11/1/918
Dragă Gheorghițo
Primește această fotografie care când vei vedeauo oi să crez că sunt lângă tine
Drept suvenir
Al tău soț,
Trache
În poză, Trache stă pe scaun, cu mâinile așezate cuminți pe genunchi. În cea dreaptă are o floare, încremenită în aceleași tonuri de sepia. În partea stângă a pieptului se zărește corola albă a alteia. Seamănă cu o păpădie. Trache are păr bogat, pieptănat cu cărare pe mijloc și mustață cu vârfuri „în furculiță”.
Fotograful berlinez l-a rugat să stea drept și, văzând că nu prea se face înțeles, i-a tras ferm umerii, până ce spatele s-a lipit de spătarul scaunului.
E frig la Berlin, dar e mai blând gerul ca cel din țară. Și războiul parcă-i mai cuminte aici.
A pus tocul lângă călimară și a suflat ușor peste slove. Curând, vor ajunge la Gheorghița. Ea va arăta poza copiilor celor mari și apoi maică-sii. E un an de când a plecat. Numai ce trecuseră sărbătorile și îl îngropase pe Mitrel, pruncul răpus de febră. Din treisprezece, le-or rămas doar cinci.
A pus merindea în raniță și a plecat la război.
Femeia a rămas cu mâna la gură, în poartă, cu Mița atârnată de șorț.
Trache a făcut poze în fiecare oraș mai răsărit prin care a trecut și le-a trimis Gheorghiței. Îi era dor de bătătura uscată a Băileștiului. Și de serile când venea de la crâșmă, lua cavalul și apuca a cânta, spunându-i Gheorghiței să joace. Și două cămăși schimba muierea aceea mică și aprigă, până ceTrache isprăvea și mergea, tihnit, să se culce.
Oare Mița a deprins slovele? Să se întoarcă el acasă și-a vorbi cu Gheorghița, să dea fata la școală la Pitești. Să iasă învățătoare, că doar n-a sta la vacă și la îmbăiat prunci ca altele. O să îi dea și dotă când s-o mărita. Să îl ție Dumnezeu sănătos, că n-or pleca pruncii cu mâna goală de la casa lui. Că unu-i Trache! Cruce de bărbat, cu păr blonziu și glas tunător, nu ca oltenii cei mititei și iuți la vorbă, cu priviri piezișe și buze subțiri.
Lăcrimaseră codanele satului când o luase pe Gheorghița, micuță și negruță, da’ veselă ca un ieduț prospăt fătat.
Îi ținea bine casa Gheorghița, îi făcuse prunci mulți și îi ținea hangul în toate.
O să îi ia de la prăvălia vecină fotografului un batic cu trandafiri roșii. Să-l pună lângă poză și să îl trimită, să vază Leana lu’ Ciupitu că el tot la muierea lui se gândește și pe front.
I-ar fi tare bun acum cavalul. Și Gheorghița rotindu-se în bătătură și săltând repede-repede, ca un ieduț proaspăt fătat.
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Din perspectiva Penelopei
„Sânge!” de Fredric Brown
Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere
Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”
Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”
Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)
In the Maze of Fiction
Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”
Petre Barbu: „Să nu-mi treacă anul fără Cehov!”
„Camping” de Lavinia Braniște – un roman al migrației românești în postcomunism
„James. Doar James”
„Abisul” de Marguerite Yourcenar
The Game of Identities
„Aluna găunoasă” de Colette
Închegate cu meșteșug slove, neapărat de citit în tihnă, cu mintea și inima deschise pentru a simți profunzimea și puterea lor! Sunt recunoscătoare, Oana Neda, pentru călătoria în care mi s-a îngăduit să pornesc! Restul este despre liniștea și înțelepciunea din mesaj! Reconștință și mulțumiri pentru împărtășire lor!