Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Tabăra de feministe
Emilia Crosman
Tică și-a pierdut mințile. Umbla furibund prin sat și mormăia cuvinte de neînțeles dacă-l întreba cineva de sănătate. Se ducea până la gară, privea încruntat spre casa de bilete, deschidea portofelul, privea disperat în zare, închidea portofelul cu mâini tremurânde, suduia și pleca. Apoi, din nou, aceeași comedie. Tică n-avea stare un minut. Se întâmplase ceva serios. O catastrofă… Leana nu mai era. Îl lăsase singurel, la cei șaizeci de anișori ai lui, fără să-i facă măcar un ceai sau o ciorbă. Cert e că baba îi spusese de cu seară că pleacă, dar nu a crezut-o. De când o luase, la fiecare ceartă, Leana spunea cu hotărâre că pleacă în lumea largă, dar nu pleca. Se ducea cel mult până la o vecină să-și verse supărarea la o cafea și se întorcea blândă ca o oaie, cu basmaua pe frunte, așa cum îi plăcea s-o vadă. Dar acum nu, nemiloasa a lăsat până și puii să moară de foame. Cine să le dea apă și mălai? Cine? El? Doamne ferește! Om bătrân și debil care abia se târăște până la crâșmă să-și vadă prietenii. Baba l-a umilit în fața întregului sat. Unde s-a mai pomenit să plece muierea de acasă și să-și lase bărbatul singur-cuc, nelăut și flămând timp de o săptămână? Nicăieri, poate garanta. Și pentru ce? Un moft – o tabără de feministe! Tică se înfioară numai gândindu-se la asemenea grozăvie. Parcă simte cum i se face părul măciucă. Lucrarea diavolului, desigur. Ce altceva să facă niște femei la o cabană, în vârf de munte? Tineretul i-a stricat mintea lui Leana.
-Veniți! Ne-am bucura mult să petrecem împreună o săptămână de ateliere și de spus povești, spunea politicoasă tartorița în rochie roșie.
-Maică, eu sunt bătrână și suflu greu la drum lung. Nu-i de mine, răspundea Leana când încă mai gândea ca o femeie cu scaun la cap.
-Ne descurcăm, vă luăm pe sus dacă e nevoie, insista cucoana…
Leana râdea ca o copiliță și își lua la revedere cu îmbrățișări călduroase și ventuze umede pe obraji. Numai că Leana s-a schimbat. Din râs a dat în curaj și dusă a fost. Tică, Tică, așa-ți trebuie dacă te încrezi într-o vulpe mică.
Emilia Crosman este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Scrie un comentariu