Nr. 206-207 Plicul lui Pașadia

Sculptorul melancoliei




În ultima vreme, m-au vrăjit micile sculpturi ale lui András Csaba Nemes. Figurile lui firave, plăpînde, de parcă s-ar sparge la prima atingere.

Cred că atracția mea față de asemenea opere a început cînd un pianist a vorbit despre „La petite châteleine” de Camille Claudel în rubrica „Mezzo Voce” a extraordinarului canal de televiziune. Pînă atunci, credeam doar în sculptura de tip Rodin, Michelangelo, Fadrusz.

Este drept că încă din copilărie sînt un mare admirator al figurinelor lui Sándor Benczédi, alt sculptor clujean. Dar el era un maestru al umorului, pe cînd Nemes mi se pare un sculptor al melancoliei. Oamenii lui cu spatele gîrbovit, cu fața contorsionată de o durere inexplicabilă, cu ochii lor din care aștepți să picure lacrimile sînt pentru mine expresia perfectă a omului de azi. Una din expresiile perfecte, desigur. Fiecare vede din altă perspectivă oamenii din ziua de azi: Nemes îi privește cu mîhnire și empatie.

Și poate că asta e deosebirea. Cine crede în eroi crede și în faptul că omul se poate înălța deasupra vieții. Cine crede în eroi, acela nu e sigur că simte empatie în fața umiliților și obidiților. Dacă te uiți la micile sculpturi ale lui Nemes, simți că ești dintre ei, te poți așeza lîngă ei. Mai mult, simți un impuls de a te așeza lîngă ei, de a le mîngîia sau a le strînge mîna.

Sigur, arta e un teritoriu necruțător: fără talent, nu contează empatia. Dar eu vorbesc despre un artist în care este și una, și alta.

În imagine: sculptură de András Csaba Nemes (2020)

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.