Focul de sub lună
Dar ce îi poți face unui om fabricat
din pământ Care se bucură de
tristețe Care a luat tot și
A plecat consumându-se
până la gură Mă apropii
Parcă am lăsat în pivniță Nu
un as Nu un mare talent Nu
o mare speranţă sau
o listă cu preţuri O oglindă înrămată în buze
Îl privesc timid În reluare cu frica
de a nu fi uitat L-aș apuca
L-aș trage în spre voi Însă îl mai doare
ziua de mâine şi Zgomotul adecvat V-ar mângâia
auzul Fara risipă de energie
Să fac pe nebunul neînțeles
Îmi iese cel mai bine
Pe bulevard vin doi geniști Îngrijoraţi
mă întreabă: ce duc oare în diplomat Prost
crescut încurc stânga cu dreapta O lumânare
pentru mine Una pentru voi Nimeni
care să mă ia în serios
Devin dramatic şi ma fac absent
În sfârşit Răgazul este răgaz şi Lacrimile lacrimi.
Aveam 16 când am crezut că nu se va termina
Sirena tace
Oare cine plânge?
Eu sunt Lacrimi
Strânge-mă și
Absoarbe-mi țepii
Nu e mereu așa
Dacă eu plâng
Tu plângi mai tare
Apăs un buton ca-n filme noir
Ți-au spus și alți băieți Că
o să fie frumos Fiindcă erai
frumoasă
Ți-au dat Cu gaz
pe față Dar ai născut
un proiect de succes
Aruncă-l în mare
strig Am strigat
am mutat Munții prezentului
Nimeni nu ar trebui să-l respire
literalmente toți suntem de rahat
Când începem Să fim buni
Cred că m-am și sinucis
dar am uitat
Îmi vine să borăsc
n-am mai scris
de 70 de ani o poezie
N-am pretins-o vreodată
Numai adevărul
Îmi permit să mint
Transformă-mă
Lasă-mă să trăiesc Liber
Îți poruncesc
Fiindcă Nu mai am nimic de spus
mi-am făcut de cap și
Nu era al meu Însă nici al tău
tu numărai pe degetele de la
o mână În care
am înfipte ace
În câte feluri
îți pot spune
te iubesc Fără
să-ți spun Te iubesc
Acum Ce facem?
Lasă un răspuns