În 1942, în ziua de 11 aprilie, se năştea Virgil Mazilescu. Influența poeziei sale asupra generațiilor de poeți care i-au urmat este incontestabilă, deși nu a publicat foarte mult în timpul vieții. Să ne amintim, așadar, în luna lui prier, de Virgil Mazilescu, de poezia și personajele sale.
guillaume a întâlnit-o pe margareta
dintr-un om cu adevărat singuratec – așa cum îl desemnau
aproape toate împrejurările existenței sale de până mai ieri
guillaume a început ușor ușurel să înflorească: a întâlnit-o pe
margareta
sărutând pierdut labele margaretei
când o dezbracă pe margareta parcă jupoaie lumea
prin bătălia cu îngerul elie
peștera și văgăuna
și mașina de călcat cu care el calcă fusta albastră a margaretei
„învață acum de la mine să privești
dincolo de gardul înalt pădurea veștedă – întotdeauna”
administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile
singur ca un tanc în plină acțiune – hotărât să-și cânte încă o dată
marele cântec de iubire: semper esse puerum semper
esse puerum și felul în care
vor năvăli din gâtlejul lui cuvintele
s-ar putea să ne aducă aminte cândva
despre felul în care cade astăzi zăpada pe câmp
experiența am mai avut-o: bucurie înnegrind pământul înnegrind
până și memoria
dar nu temele nu subiectele eroice vor face din băiatul ăsta
un om bogat și puternic – să ne închipuim
că eu l-am așezat pe rug: unde cu trufie suferă acum
unde inima lui tresaltă ca o broască verde și se uită la noi fără
întrerupere
inima lui care tresaltă ca o broască verde și se uită la noi
și numai astfel învinge o! norme ale durerii
pe când poezia nu este, într-un anume sens, și exclusiv din punctul
de vedere al autorului ei, poetul de pe strada mea, de la numărul
paisprezece, colegul meu din clasa a treia primară, decât un
amestec de huliganism (curaj) și foarte bună creștere (curaj și mai
mare)
Poemele fac parte din volumul „O precizie cu adevărat înspăimântătoare” de Virgil Mazilescu, selecție de Teodor Dună, Editura Tracus Arte, București, 2013
