Plicul lui Pașadia

Ideea ardeleană

Citind excelentul eseu al Adinei Dinițoiu despre Straja dragonilor, am căutat o paralelă între Cercul Literar de la Sibiu și generația ’27. Cum se mai întîmplă uneori, am găsit o deosebire. Bunăoară, Ion Negoițescu, Radu Stanca, I. D. Sîrbu, Doinaș și ceilalți n-au folosit cultura pentru a se uita de sus la ceilalți (să ne gîndim la trufia pe care a semnalat-o Steinhardt în legătură cu Jurnalul de la Păltiniș) ci pentru a înțelege ceva, adică totul.

Fiind ardelean ca și ei, clujean ca și Nego și Balotă, mă interesează peste poate această posibilitate. Prin cultură, poți înțelege (sau cel puțin poți încerca să înțelegi) nu numai pe Shakespeare, ci și pe vecinul tău care te caută din priviri, întrebîndu-te parcă ce ți-e cu identitatea asta a ta care diferă de a lui și pe care o mai și etalezi.

Ei bine, Cercul a fost mai mult o întreprindere liberală decît fundamentalistă. Și mai liberală chiar, mi se pare, decît liberalismul Brătienilor, întotdeauna mai națională decît liberală. În forfota de după 1989, nu-mi amintesc vreo remarcă ineptă la adresa maghiarilor din partea vreunuia dintre membrii Cercului. Spiritul lui Lovinescu, poate cel mai mare nedreptățit al literaturii române, i-a ocrotit de o asemenea conduită.

Și-mi place că au fost la Sibiu, burgul acesta închis, frumos și săsesc. Nu poți fi liberal autentic dacă nu i-ai văzut pe ceilalți, nu ai încercat să-i înțelegi. Mama lui Balotă a fost unguroaică și sunt aproape sigur că Nego, născut în Clujul de atunci, trebuie musai să fi știut limba maghiară. Cercul a fost, poate, ultima încercare ardeleană spirituală. Apoi, a venit comunismul.

Foto: Sibiu, 1944: de la stânga la dreapta, rândul de sus: Șt. Aug. Doinaș, Deliu Petroiu, Al. Cucu, Viorica Guy Marica, Ovidiu Cotruș, Lia Jacquier, I.D. Sîrbu, Ilie Balea, Radu Enescu; rândul de jos: Cornel Regman, Eugen Todoran, Henri Jacquier, I. Negoițescu, Radu Stanca.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu