Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
La ai lor
Florin Oncescu
La Craiova, au trecut pe la mormântul părinților ei, ca de fiecare dată când ajungeau în țară, adică aproape o dată pe an. Era luna iulie, trecut de 10 dimineața, se simțea deja canicula. Aveau cu ei un mic buchet de flori și câteva lumânări, de care urma să se ocupe mai ales ea.
El era pregătit să facă iar câțiva pași printre crucile din jur și să redescopere locul de veci al acelei foste colege de liceu de-a lor răpusă de un cancer la nici 40 de ani. Până atunci, a fost trimis să umple cu apă borcanul pentru flori, de la robinetul plasat nu foarte departe, în marginea unei alei. După flori, au urmat lumânările, participarea lui fiind aprinsul, cu chibriturile aduse cu ei.
Când ea a deschis ușița felinarului din dreapta crucii de marmură, două-trei viespi au atacat-o, una reușind să o înțepe în braț. A strigat, a fluturat hârtia care învelise tulpinile florilor, a alungat viespile. Apoi a încercat și a reușit, a crezut ea, să extragă cu dinții acul viespii.
N-a fost chiar așa, o umflătură i-a apărut pe piele la locul înțepăturii, a fost vizibilă cam o săptămână, iar brațul a durut-o tot cam atât. Într-una din zilele alea, i-a zis lui: „M-a certat mama, pentru că trec prea rar pe la ei!”.
O săptămână mai târziu, la Constanța, el a fost singur la mormântul alor lui. Ea și-a petrecut dimineața cu o verișoară de-a lui, așa că nu a fost ca și cum i-ar fi zis: „Vezi-ți singur de familia ta”, după ce la Craiova văzuseră amândoi de-a ei.
Avea în mașină, una închiriată de la Otopeni, cutia de chibrituri deja folosită la Craiova. A cumpărat flori și lumânări de la un magazin familial specializat, aflat în buza cimitirului. A primit gratis, tot de-acolo, un pet de 2.5 litri gol, pentru apă.
Găsitul mormântului i-ar fi pus mari probleme dacă nu l-ar fi știut amplasat lângă doi plopi drepți și înalți, aflați la câțiva metri unul de altul. Însă, înainte de a-i fi văzut, înainte de a fi umplut petul cu apă de la robinetul de la intrarea în cimitir, înainte de a fi cumpărat florile și lumânările, ba chiar înainte de a fi oprit motorul mașinii, simțise că avea o nevoie acută de o toaletă.
Are 65 de ani, este la mijlocul deceniului din viață în care, spune IA, 70% dintre bărbați au un anumit grad de hiperplazie prostatică benignă. Dar asta-i o altă poveste, ce e de spus acum e că s-a văzut pus în situația de a-și vizita părinții în ritm accelerat. A țopăit ca iepurele printre morminte, a înfipt florile în vaza de piatră, le-a turnat apă, a lăsat lumânările aprinse în felinarul de sticlă, le-a spus alor lui „Bine v-am găsit, pe data viitoare” și a fugit, practic, spre mașină. Apoi a condus vorbind singur, răstit, ca un maniac, până când a găsit ceea ce-i lipsea atât de tare.
O oră mai târziu, pe autostrada spre București, i-a spus ei: „Maică-mea, săraca, grijulie ca-ntotdeauna, mi-a transmis un mesaj, mi-a zis: fugi repede, că altfel întârziați pe drum!”.
Sumar Literomania nr. 392 (2026)
Scrie un comentariu