Cartea săptămânii Nr. 196

Măștile lui Andrei Codrescu

Reach content for Google search „Andrei Codrescu”, „vis diacritic”, „andrei codrescu carti”

„La ce folosește poezia? Cred că a fost și este o disciplină spirituală, un post prelungit cu scopul de a mă goli de diferite «realități» (sau «atașamente», cum le numesc azi psihologii).”

Andrei Codrescu

 

Apărut în 2021, la Editura Nemira, în colecția „Vorpal”, coordonată de Svetlana Cârstean, volumul „Visul diacritic” de Andrei Codrescu recreează un traseu biografic și poetic marcat, în principal, de relația cu limba română a scriitorului care a părăsit România în 1965.

Cu un popas de câteva luni în Italia, Andrei Codrescu ajunge în 1966 în America, unde va adopta limba engleză ca instrument de exprimare poetică, și o va face, trebuie spus, cu succes. Volumul său din 1970, „License to Carry a Gun”, este distins cu „Big Table Poetry Award”, ceea ce nu era puțin lucru. Autorul avea doar 24 de ani. Ușile poeziei se deschid, iată, larg în fața tânărului Andrei Codrescu, care intră în grupurile de apropiați ai unor poeți de talia lui Allen Ginsberg, Ted Berrigan sau Anne Waldman.

Legătura cu limba română, însă, nu dispare, după cum mărturisește însuși autorul în „Visul diacritic”: „Am scris poezii în română și la New York, folosind pentru prima oară numele de Andrei Codrescu, dar aceste poezii au rămas în manuscris. Începusem să mă orientez în limba engleză și eram prins în valvârtejul vieții americane: nu mai aveam timp să mă ocup de soarta poeziilor mele în română. Însă filonul meu poetic românesc nu s-a stins abrupt în anul 1968, când am început să scriu în engleză. Primele mele poezii în engleză sunau românește, iar, în mod ironic, primele poezii semnate ca Andrei Codrescu au apărut în engleză, în reviste americane.”

În 1973, îi trimite lui Ștefan Baciu un manuscris cu poeme în limba română scrise în perioada 1965-1968, pentru a fi publicate la Editura Mele – editura lui Ștefan Baciu. Așa a luat naștere „Instrumentul negru”, un manuscris care ar fi trebuit să se concretizeze în volumul de debut în limba română al lui Andrei Codrescu. Dar destinul „Instrumentului negru” a fost altul: „Din motive pe care nu mi le amintesc, cartea nu a apărut la Mele și a zăcut de atunci prin numeroasele cutii de carton în care poeziile mele au călătorit din California în Franța, din Baltimore în New York, din New York în New Orleans. Le-am regăsit în cursul unei acțiuni arhivistice organizate cu intenția de-a elibera un pic de spațiu în casă… Am fost profund emoționat recitind aceste poezii: trecuseră 40 de ani, dar ele erau încă proaspete și pline de o viață care nu făcea compromisuri poetice. În orice caz, așa le vedeam eu. I-am trimis manuscrisul lui Carmen Firan, să văd dacă nu eram cumva numai nostalgic. Carmen a confirmat instantaneu că poeziile erau vii. Așa se desfășoară ironiile vieții: volumul meu de debut în limba română apare în România după un ocol american de aproape jumătate de secol. Știe muza cum să se amuze!”.

În fapt, întregul volum „Visul diacritic” este o ilustrare a expresiei „Știe muza cum să se amuze”. Cele două trasee urmărite, cel biografic și cel poetic, care se intersectează în numeroase locuri și în diverse feluri, sunt redate fragmentar, prin evenimente excepționale, (sur)prinse în chihlimbare poetice, fără o ruptură evidentă la nivel temporal. Totul curge în ordine cronologică, cu unele întoarceri sau redundanțe.

Primul traseu al devenirii – al găsirii (sau al anulării!) unei identități personale și literare – este, bineînțeles, poezia, o poezie de multe ori recuperată sau regăsită în cele mai surprinzătoare moduri. Așa s-a întâmplat cu poeziile de adolescență, publicate în reviste ca „România literară” sau „Steaua”, cu pseudonimele Andrei Permutter și Andrei Steiu, cu manuscrisul „Instrumentul negru”, publicat în cele din urmă la Editura Scrisul Românesc, în 2006, sau cu cartea (din carte) „Femeia neagră a unui culcuș de hoți”.

Urmează apoi, după istoria recuperărilor, istoria reîntoarcerii la limba română, reîntoarcere intermediată de două poete: Carmen Firan și Ruxandra Cesereanu. Prima are meritul de a fi contribuit la apariția pentru prima dată în limba română a volumului „Instrumentul negru”, dar și de a-l fi convins pe Andrei Codrescu să scrie pentru revista „Scrisul românesc” câte două poeme pe lună, în perioada 2016-2018, poeme cu care se și încheie, de altfel, volumul „Visul diacritic”.

Cea de-a doua, Ruxandra Cesereanu, are meritul de a fi contribuit, de asemenea, la apariția unui volum al lui Andrei Codrescu în limba română. Este vorba despre „Femeia neagră a unui culcuș de hoți”, pe care l-a propus spre publicare Editurii Vinea. Scriitoarea clujeană l-a provocat, la rându-i, pe Andrei Codrescu să scrie pentru volumul „Submarinul iertat”, unul dintre cele mai originale proiecte poetice din România anilor 2000, un volum cu doi autori: Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu.

Prozator de excepție, eseist impecabil, numai în poezie Andrei Codrescu a găsit acel spațiu în care personalitatea se divide, se multiplică. Poezia, și numai poezia, este, pentru Andrei Codrescu, acel spațiu în care te poți cufunda în ecouri din vremuri și spații diferite. Jocul diferitelor identități pe care autorul și le-a asumat de-a lungul timpului este o consecință a acestui joc mai mult sau mai puțin poetic. Andrei Permutter, Andrei Steiu, Maria Parfenie, Lazlo Farkas, Julio Hernandez, Peter Boone, Alice Henderson-Codrescu și, nu în ultimul rând, Andrei Codrescu – nume, heteronimi, măști ale aceluiași personaj topit în cascada poeziei, prin care cel pe care îl cunoaștem ca Andrei Codrescu se ascunde și se dezvăluie în același timp în fața unui public avid de cele mai multe ori de senzații tari, de violență și anarhie, așa cum era cel din America anilor ’60, acel Pământ al Făgăduinței, și el la rându-i multifațetat:

„În 1967, America trecea printr-o criză asemănătoare Republicii Weimar în 1929. În stradă, armata trăgea în demonstranți. Orașele ardeau. Anarhiștii, teroriștii, fasciștii și troțkiștii se asaltau reciproc. În 1968 au fost asasinați Robert Kennedy și Martin Luther King. Jumătate din generația noastră era în război cu părinții, cealaltă jumătate era în războiul din Vietnam. Acest apetit pentru personae era în registrul timpurilor și mi-a venit organic. Cei trei poeți (Julio Hernandez, Peter Boone și Alice Henderson-Codrescu , n.m.) erau personaje într-un roman interior despre lumea nouă în care ajunsesem. Aveam și sentimentul ciudat că poeții de limba română mai trăiau în mine paralel cu cei pe care-i dospeam în engleză. Ce-ar fi scris ei în acest cazan de violență și energie dezlănțuită?… Am inventat și poeți români pe care i-am imaginat în New York. Am scris poeziile mai întâi în engleză, apoi le-am tradus în română. Am zis de multe ori că n-am scris în limba română după ce am plecat din Italia, dar acum cred că n-a fost chiar așa: în New York am tradus în română poezii scrise de mine în engleză, un fel de poezie născută în română, scrisă în engleză și «tradusă» în română. O chestie. Mă doare capul. Clar că nebunia vremurilor se afla în mine și că la 20 de ani ai putere să faci așa ceva”.

Andrei Codrescu, „Visul diacritic”, postfață de Cosmin Ciotloș, Colecția „Vorpal” (coordonată de Svetlana Cârstean), Editura Nemira, 2021

 

Susține Literomania

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. În 2019, a coordonat, alături de Adina Dinițoiu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: